Autor: Mahok Valeria
E ziua ta, mamica,
Si tare te iubesc,
Caci tu vrei sa cresc mare,
Cuminte si-ndraznet.
Te-ai necajit cu mine,
Pan' ce m-ai facut mare,
Si recunosc, mamica,
Ca nu te-ai plans prea tare.
Ai vrut sa faci din mine,
Un copil bun, cinstit,
Si, cred, mamica draga,
Ca tu ai reusit.
Acum, eu doar iti multumesc,
Dar, cand voi fi mai mare,
Eu iti fagaduiesc,
Sa fii mandra de mine,
Pe ori unde m-oi duce,
Si-atuncea vei vedea,
Ca munca ta mamico
Rasplata-ti va aduce.
Spun poezia si nu ma uit la tine,
Eu stiu, mamica draga,
Ca plangi, nu de rusine,
De dragul meu, mamica!
De ceea ce-ai crescut,
Esti mandra, ca-s cuminte,
Copilul tau iubit.
Si cand vei fi batrana,
Eu mana ti-o sarut,
Drept multumire tie,
La tot ce te-ai zbatut,
Si lacrima fierbinte,
Din ochii tai, candva,
Nepotii ti-o vor sterge,
Sa stii, mamica mea.
