Autor: Aurora Luchian
Azi, in cosul nu stiu cui,
Ouale ce-ar fi fost pui
Dorm pe burta, istovite,
Colorate, dichisite,
De o gospodina buna.
Iata ca si ceasul suna,
Rasfirand somnul profund,
Si se-ntind lenes, cascand.
Un ou haios, zvapaiat,
Intr-un cot s-a ridicat
Si vazand pe celelalte
Cu mutritele ciudate,
L-a pufnit un ras strengar,
Fara sa aibe habar
Ca si fata lui, albita,
Doar in rosu e manjita!
Tintind c-un aratator,
Spre un ou mov, rotunjor,
Hohoteste, facand glume:
- Te-a invinetit, ce lume!
Esti asa caraghios,
Cin' te-a ouat, un cocos?
Tiii, pe fata ta, de vata,
Vad o uriasa pata!
S-a tot amuzat nespus!
Ouale, sarind in sus,
S-au privit intrebatoare
Si-au tipat grozav de tare
Cand vazura ca, din toate,
Nu-i nici unu ca un lapte!
- Doamne, ce s-a intamplat?
Parca-n tusuri ne-am scaldat!
Un ou in strai galbior,
Tot masandu-si un picior,
Amurtise de sedere;
- Am rochita ca de miere!
Aoleu, ma simt jenat,
In rochita? Sunt baiat!
Iar tu nu mai rade-n van,
Ca arati ca un golan!
Nas murdar, chipul la fel,
Si pe gene mult rimel,
Corp neingrijit, cu pete...
Vezi oglinda din perete?
Fugi, zgaieste-te in ea,
Apoi razi de-ai mai putea!
Iar de-atata chicoteala,
Albusul ti-a dat pe-afara!
Sa mai rada? N-a putut!
Caci atunci cand si-a vazut
Fata sa multicolora
A bocit strasnic o ora,
Pana cand un prichindel
A scos straiul de pe el
Si, flamand, ori pofticios,
L-a mancat. Ce delicios!
Nu v-am spus? Ah, m-am grabit!
Baietelul l-a ciocnit
Cu un ou vopsit ca macul,
I-a spart capul, uf, saracul,
Tot frecandu-se, icnind,
Auzise sopotind:
- Eden, Hristos a Inviat!
- Adevarat a Inviat!
