Un copilas viata-si duce,
Are-n gura numai balbe:
Coji de paine, dor de cruce.
Lume nu vede, doar naluca
Prietena lui intru chin
Aseaza-n inima-i cat nuca
Un fulg de viata si senin.
Adoarme, dar viseaza dulce
Un inger care il mangaie
In suflet raze ii aduce:
Miros de pasca si tamaie.
Se sprijina, o, prima data,
In firavele lui picioare
Si fuge spre altar sa vada
Lumina vietii datatoare.
"Hristos a inviat!" s-aude,
Ii curg in barba lacrimi lungi,
Nu are cum sa-i fie crude
Cuvintele rostite-n rugi.
Lumea se mira ca la tinda
Fereastra este-o aratare,
Prin raze de lumina intra
Hristos cu bunuri si mancare.
Naluca lui dispare-ncet,
Lumea-n iubire este alta:
O cruciulita prinsa-n piept
Ii potriveste-n viata soarta!