Eram un tanc sfios si mic;
M-ati mangaiat pe crestet, doamna.
O data poate ati lipsit.
Ce mult atunci ne-am necajit
Ca-i mai usoara truda noastra
Doar sub privirea dumneavoastra.
Acum, cand primii ani s-au dus
Ca soarele catre apus,
Pe cand ne inaltam c-o treapta,
Va sarutam mana cea dreapta
Si va aducem, doamna noastra,
Tot cerul intr-o floare-albasrta!