Autor: Lucia Cojocaru Damsa
Peste codru, peste iarba,
A cazut o bruma alba.
Frunza rosie galbuie,
Pana sus la cer se suie.
Pe fuioarele de vant,
Se aseaza la pamant,
Iar se suie, iar coboara,
Fluturand haihui, hoinara,
Libera, dar ofilita,
E de toamna pacalita.
Intr-un fag, o veverita,
Cu sort si basma pestrita
De cu zori culege jir.
Un paianjen fir cu fir
Leaga panza printre ierburi.
Un bondar cuprins de treburi
Bazaie prin luminis.
Stupu-i plin la urdinis
De albine lucratoare,
Incarcate cu ulcioare.
Fluturi falfaie prin flori.
Mii de greieri cu viori
Sustin ultimul concert.
O furnica duce-un sfert
Dintr-un bob de strugure
Fara sa se tulbure.
Un arici de ace plin
Umple cupele cu vin
La bodega din padure
Pentru doua capre sure,
Iar marmota le imbie
Sa guste si din plachie
Ca e proaspata si buna.
Ursul inca mai aduna
Fructe dulci si aromate,
Zemoase si bine coapte.
Toamna-i darnica si plina!
Poate iarna sa tot vina!
