Autor: Aurora Luchian
Peste frunza fosnitoare,
Calca Toamna apasat,
Aramie, zambitoare,
Multe daruri a lasat!
Fructe dulci si aromate,
Legume pe intrecute
Si ogoarele curate,
Grane prin hambar tinute.
Uneori e bosumflata
Si presara ca-ntr-o joaca,
Asa cum o stim stilata,
Ciucuri albi de promoroaca.
Si ea, ca orice domnita,
In tristeti se mai cufunda,
O fi toana sau o fita,
Cu ploi repezi ne abunda.
Dar ii trece si-n oglinda
Isi pune un strai brumat,
Vantul care sta la panda,
L-a suflat si apretat.
Doamne, ce frumos ii sade!
Poala-i larga, de rugina,
In cascada parca-i cade,
Aratand ca o regina!
