Autor: Aurora Luchian
Draga-mi esti, toamna, caci iata:
Mi-ai pictat gradina toata
In nuante aramii,
Galbene si stacojii.
Mi-ai pus covor sub picioare
Doar din frunze fosnitoare,
Unic, colorat, usor
Si mi-l ia vantul in zbor.
Il ridica pe farame,
Formand vartejuri minune;
Si mi-l duce, si mi-l lasa,
Plecand istovit acasa.
Draga-mi esti toamna, caci iata:
Cat ai fi de bosumflata,
Maiestria nu ti-o pierzi,
Ce splendoare e-n livezi!
