Autor: Marin Moscu
In gradina la bunicul
Unde se usuca nucul
Se vad cum se-ntind la soare
O mana de oscioare.
Le adun, le pun gramada
La bunicul in ograda
Si ma-ntreb cum de-au ajuns
Os cu os de timp rapus?
Unde-i viata lor si unde
Se ascund izvoare crude
Ca-n gradina asta mare
Toamna este trecatoare.
Vine neaua si albeste
Frunza care rugineste
Si o poarta far' temei
S-ascunda oasele ei.
Ma intreb, din nou, in timp
Viata este Cros de-Olimp?
Oricum ea usuca nucul
In gradina la bunicul.
Pandesc mii de oscioare
Ce se lafaie la soare,
Astazi sunt, maine vor fi
Pe urma vom povesti!
