Autor: Florenta Sarmasan
O furnica mititica
Ce din musuroi iesea
A gasit o boaba mica -
Sa o care se trudea.
Ea deloc n-a ezitat,
Cu putere o-mpingea,
Cu curaj s-a apucat,
Sa o lase nu voia.
A dus si poveri mai mari,
Cu munca era-nvatata,
Boabe, frunze sau lastari,
Nu se sperie niciodata.
Viata ei e rostuita:
Strange, aduna, chibzuieste,
La lucru e hotarata
Si deloc nu leneveste.
Sunt altii ce odihnesc,
De nimica nu le pasa,
Canta, se inveselesc,
Munca la o parte-o lasa.
Dar furnica roboteste,
Munceste neincetat
Si la toate se gandeste,
Nu are timp de cantat.
Duce totul in camara,
Pe rafturi le randuieste,
Mai este putin din vara
Si apoi frigul soseste.
Cine vara a muncit
Si la tot a tinut seama
E satul si fericit
Si de iarna n-are teama!
