Autor: Aurora Luchian
Cine plange in gradina?
Toamna mea ce altadata
Avea vant si ploi si tina
Cand cu neguri, cand brumata!
A fost calda si frumoasa,
Blanda, soarele vioi,
Insa cica o ninsoare
Va-mbraca toti pomii goi.
Priveste ingandurata
Crizantemele si zice:
- Uff, zapada vine, iata,
Splendoarea o sa va strice!
Si-n tristetea sa de toamna
Trage naframa pe frunte,
Delicata, ca o doamna,
Strange pletele carunte.
S-au albit fiindca ninsoarea,
Navalise peste ea;
Plange campul, plange floarea,
Toate plang cu toamna mea!
