Autor: Tudor Marinescu
Fata mica, fata mica,
Ce te-nchini ca o bunica,
Lung și rar cum se cuvine,
Pui plapand de om fricos,
Cine te-a invațat pe tine
Sa te-nchini așa frumos?
Care mana cu pacate,
Care degete curate
Ți-au prins degetele fine
Și ți le-au purtat cu frica
Dupa semnele creștine?
Fata mica, fata mica!
Cine-ntai ți-a pus pe frunte
Unghiile cu trei puncte
In al Tatalui Sfant nume
Și, ținandu-și un suspin,
Cine ți le-a-nfipt anume
Langa inima?... Amin!
Fata mica de la școala,
Ce te-nchini fara sfiala
La Biserica din strada,
Tu nu faci cum fac, cochete,
Doamnele, sa nu se vada,
Cruci marunte și discrete,
Le faci mari, le faci cat tine,
Lung și rar cum se cuvine
Și din buze miști cu greu,
Spui ceva și stai in cale...
Tare-aș vrea sa știu și eu
Ce te rogi acum matale?
Ruga ta, prinos de floare,
Trece dincolo de soare,
Dincolo de Rai, mai sus,
Pan-la Tronul lui Iisus...
Și pe tot intinsul drum
Umple cerul de parfum!
Fata mica, fata mica,
Ce te-nchini ca o bunica
Lung și rar cum se cuvine,
Pui plapand de om fricos,
Cine te-a-nvațat pe tine
Sa te-nchini așa frumos?
