Autor: Marin Moscu
In catedrale de verdeata
Ma-nchin omului frumos
Ce-mi aduce sens in viata
De credinta si prinos.
Painea lui pe toti hraneste,
Visul lui nu ne imbata,
Este cuibul care creste
Rostul zborului in soarta.
Ma incearca rasaritul
Ce dospeste semn de-apus,
Din pamant rasare mitul
Si in noi frumos, Iisus.
Huzurind in noi pacate
Unde vantu-si drege vina,
Muguri cresc pe crengi uscate
Altoind cu mir lumina.
Cine toarna apa vie
Cand ma-nchin in catedrale?
Umbra cine o mangaie
Cu saruturi triumfale?
Este crezul implinirii
Minunat, triumfator,
Este semnul innoirii
Dat de Domnul, tuturor!
