Boul si vitelul

Un bou ca toti boii, putin la simtire, In zilele noastre de soarta-ajutat, Si decat toti fratii mai cu osebire, Dobandi-n cireada un post insemnat.

- Un bou in post mare? - Drept, cam ciudat vine, Dar asta se-ntampla in oricare loc: Decat multa minte, stiu ca e mai bine Sa ai totdeauna un dram de noroc.

Asa de-a vietii vesela schimbare, Cum si de mandrie boul stapanit, Se credea ca este decat toti mai mare, Ca cu dansul nimeni nu e potrivit.

Vitelul atuncea plin de bucurie, Auzind ca unchiul s-a facut boier, Ca are clai suma si livezi o mie: "Ma duc, zise-ndata, nitel fan sa-i cer."

Far-a pierde vreme, vitelul porneste, Ajunge la unchiu, cearca a intra; Dar pe loc o sluga vine si-l opreste: "Acum doarme, zice, nu-l pot supara." - "Acum doarme? ce fel! pentru-ntaia data Dupa pranz sa doarma! Obiceiul lui era sa nu saza ziua niciodata;

Ast somn nu prea-mi place, si o sa i-o spui." - Ba sa-ti cauti treaba, ca mananci tranteala; S-a schimbat boierul, nu e cum il stii; Trebuie-nainte-i sa mergi cu sfiala, Primit in casa daca vrei sa fii."

La o mojicie atata de mare Vitelul raspunde ca va astepta;

Dar unchiu se scoala, pleaca la plimbare, Pe langa el trece, far-a se uita. Cu mahnire toate baiatul le vede, Insa socoteste ca unchiu-a orbit: Caci fara-ndoiala nu putea crede Ca buna sa ruda sa-l fi ocolit.

A doua zi iarasi prea de dimineata, Sa-i gaseasca vreme, la dansul veni: O sluga, ce-afara il vedea ca-ngheata, Ca sa-i faca bine, de el pomeni.

"Boierule, zise, asteapta afara Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu."

- "Cine? a mea ruda? mergi de-l da pe scara. N-am astfel de rude, si nici voi sa-l stiu."