Cu urechea pleostita, cu coada-ntre picioare, Cainele, trist si jalnic, mergea pe o carare.
Dupa indestul umblet, iata ca-l intalneste Un magar, si-l opreste: "Unde te duci? ii zise, Ce rau ti s-a-ntamplat? Sii, parca te-a plouat, Asa stai de mahnit."
- "Dar, sunt nemultumit. La imparatul Leu in slujba m-am aflat: Insa purtarea lui, De e slobod s-o spui, M-a silit in sfarsit sa fug, sa-l parasesc, Acum cat alt stapan; bun unde sa-l gasesc?"
- "Numai de-atat te plangi? magarul intreba; Stapanul l-ai gasit, il vezi, de fata sta. Vino numaidecat la mine sa te bagi: Eu iti fagaduiesc Nu rau sa te hranesc; Nimic n-o sa lucrezi, nici grija n-o sa tragi."
"Asculta-ma sa-ti spui: e rau a fi supus La oricare tiran; dar sluga la magar E mai umilitor, si inca mai amar."