INCEPUTUL POVESTII: buna seara, boieri dumneavoastra!
A fost odata un imparat si avea o fata foarte frumoasa, pe care o iubea foarte, foarte mult. Cand a nascut-o maica-sa a murit; si asa nu avea pe nimeni pe lume decat numai pe aceasta copila. Si i-a venit stirea ca trebuie sa porneasca la razboi si-l bateau gandurile si era amarat; cum sa-si lase copila singura? Cand fata de imparat a intrat la el, il vede indurerat si-i spune:
- Ce ai, taticule drag, de esti suparat?
- Ce sa am, draga mea, mi-a venit stirea sa plec la razboi si durerea mi-i mare, cum sa te las singurica?!
- Taticule, sa mergi cu bine si sa te intorci cu bine! Iar eu am sa stau cu dadaca si am sa to astept; numai sa te intorci repede, ca n-am pe nimeni altul in casa.
Tatal a plecat la razboi, iar ea si-a pus la gherghef o naframa de aur si a inceput s-o brodeze, ca sa i-o dea, cand se va intoarce de la razboi. Pe acolo, la geam, unde broda, a trecut un vultur de aur, graindu-i:
- Brodezi, brodezi?!... Ai sa iei de barbat un mort! Fata de imparat nu i-a raspuns nimic, ci numai s-a uitat la el. A doua zi, iarasi a trecut vulturul si a spus aceleasi vorbe. Atunci fata de imparat i-a spus dadacai:
- Aici unde stau si-mi fac broderia, trece un vultur si-mi spune ,,brodezi, brodezi?! Ai sa iei de barbat un mort."
- De mai vine iarasi, ii spune dadaca, raspunde-I: Ia-ma si ma du sa-l vad!
Iarasi a trecut vulturul, de i-a grait aceleasi vorbe. Atunci dansa-i spune:
- Ia-ma si ma du sa-1 vad!
Atunci vulturul si-a intins aripile si i-a spus:
- Urca-te pe aripile mele, sa te duc sa-1 vezi! S-a urcat pe aripile vulturului si a luat-o si a zburat. Dupa ce a zburat o bucata de vreme, vulturul a ajuns la un put adanc si a intrat inauntru cu fata de imparat. Acolo au dat peste o ograda mare; atunci vulturul a lasat-o acolo pe fata de imparat si a plecat. In mijlocul ograzii era o curte frumoasa. In ograda, cainii dormeau. Merge mai departe, vede cai; si aceia dormeau. Intra sus in palat; slugile le vede dormind si ele. Mai intra intr-o camera cu totul de aur si zareste pe un fecior frumos de imparat; si acela dormea dus, de parca era mort. Aproape de patul lui era o masa si pe masa o hartie care spunea: "Cine a intrat aici si i-a parut rau de tineretele feciorului de imparat, sa stea de veghe langa el trei luni, trei saptamani, trei zile, trei ore, trei minute, fara sa atipeasca, deoarece, cand o sa stranute printul trebuie sa-i spuna: "Pentru tine, maria ta, sa traiesti multi ani, am stat eu langa tine, de am vegheat trei luni, trei saptamani, trei zile, trei ore si trei minute". Atunci feciorul de imparat o sa se trezeasca; si pe aceea care a avut rabdarea sa faca aceasta, o sa o ia de nevasta; si deodata cu feciorul de imparat se vor trezi si toti cati dorm in curtea si palatul lui."
Fata de imparat a citit hartia si si-a spus in sinea ei: "Ce sa fac?! Acum trebuie sa stau de veghe, ca sa-i spun cand o sa stranute: "Pentru tine, maria ta, sa traiesti multi ani, am vegheat langa tine trei luni, trei saptamani, trei zile, trei ore si trei minute." Seara, cum s-a innoptat, toata casa s-a luminat, fara sa se vada cine aprinde lumina. Inaintea ei a zarit masa intinsa cu tot felul de bucate; a cinat, fara sa vada cine i le aduce. Si asa isi petrecea viata. Se chinuia sa nu adoarma, ca sa-i poata spune: ,,Pentru tine, maria ta, sa traiesti intru multi ani...". Si au trecut cele trei luni, cele trei saptamani si trei zile. Am uitat sa spun ca acolo, unde sedea, aude intr-una din zile un glas: ,,Aveti nevoie de tiganci roabe?" Fata striga:
- Stai, stai, ca iau una! Sa se plece toate asupra putului sa le vad fata, ca sa-mi iau una de tovarasie. A vazut una, care i-a placut, una micuta, frumoasa si a grait atuncea:
- Sloboziti-mi-o in jos pe tigancuta aceea! I-au slobozit-o in jos si de aceeasi funie fata de imparat a legat naframa cu bani; iar ei au luat-o si au plecat. Pe tigancuta a imbracat-o in haine frumoase si i-a spus ca o s-o aiba de tovarasie. Dupa un timp de la aceasta intamplare, fata de imparat, doborata de somn si oboseala, i-a grait:
- O sa cad aici pe genunchii tai sa dorm si peste jumatate de ora sa ma trezesti, ca sa-i spun asa feciorului de imparat in clipa cand o sa stranute: ,,Pentru tine, maria ta, sa traiesti multi ani, am stat langa tine, de am vegheat trei luni, trei saptamani, trei zile, trei ore si trei minute". Iar tigancuta i-a spus:
- Pleaca-ti capul, stapana mea, aici pe genunchii mei, si peste o jumatate de ora o sa te trezesc.
Cand somnul a apucat-o bine pe fata de imparat, a si stranutat feciorul de imparat. Si asa, tigancuta spune atunci ,,Pentru tine, maria ta, sa traiesti multi..."
Feciorul de imparat s-a trezit indata si a imbratisat-o si i-a spus:
- Tu vei fi sotia mea si ai sa fii cea mai bogata imparateasa din lume. A alergat repede si a luat apa si a stropit pe toti oamenii, toate animalele i toti cainii sai. Apoi se intoarce inapoi la sotia sa si vede jos dormind o copila. Spune: Dar aceea cine e?
- Ce sa-ti spun, draga imparate?! Au trecut tigani pe afara si le-am spus si mi-au slobozit-o in fantana, ca sa o am de tovarasie. Acum am sa o trezesc.
- Nu! Las-o sa doarma, nenorocita de ea, si apoi o trimitem sa pazeasca gastele. Cum s-a trezit fata de imparat, se uita in jurul ei, nu vede pe nimeni, nici un fecior de imparat, nu zareste nimic. Spune:
- Ce s-a facut cu feciorul de imparat? Unde e?
- Ce sa-ti spun? ii intoarce vorba tigancuta, a stranutat feciorul de imparat, s-a trezit si ne-a zarit pe amandoua si a zis ca vei ramanea si tu, sa mergi sa pazesti gastele. Atunci fata de imparat n-a mai zis nimic, ci s-a sculat si s-a dus sa pazeasca gastele.
Dupa o vreme de cateva zile, imparatul s-a gatit sa mearga la razboi. Atunci a grait sotiei sale:
- Ce voiesti sa-ti aduc din calatoria mea unde plec?
- Sa-mi aduci o coroana batuta cu diamante, i-a spus. Mai apoi a vazut-o si pe fata de imparat pascand gastele si-i graieste:
- Tu ce vrei sa-ti aduc?
- Sa-mi aduci, maria ta, piatra rabdarii, funie de spanzuratoare si un iatagan ucigator. Iar de nu-mi aduci cele ce ti le-am spus, corabia ta sa nu poata pleca nici inainte, nici inapoi. A plecat imparatul; a mers; razboiul 1-a savarsit, a cumparat imparatesei coroana si s-a urcat in corabie, ca sa se intoarca in tara sa. Corabia, cum s-a pus in miscare, nu merge nici inainte, nici inapoi. Toti nu mai stiau ce sa faca; trageau incoace, trageau incolo, nu-si dadeau seama ce se petrece. Atunci un mosneag, care era in corabie, graieste:
- Maria ta, sa traiesti intru multi ani, nu cumva ti-au spus sa mai cumperi ceva si ai uitat?
- Bre! ... Intr-adevar, o fata ce o am de-mi paste gastele mi-a spus sa-i iau piatra rabdarii, funia spanzuratorii si sabia uciderii.
- Maria ta, eu ma duc sa ti le cumpar, zise mosneagul, numai ca acea fata are mare foc si durere la inima ei; si sa bagi de seama sa vezi ce o sa faca.
Mosneagu1 le-a cumparat si cum le-a adus imparatului, corabia a si plecat, de parca ar fi avut aripi. Si a ajuns imparatul la palatul sau; a dat sotiei coroana si-apoi i-a dat fetei celelalte lucruri. Seara, din curiozitate, imparatul trece afara, si sub fereastra, unde dormea fata, a auzit cum graia cu sine insasi:"Eu am fost fata de imparat, tatal meu a plecat la razboi, ii brodam o naframa de aur si pe la fereastra mea a trecut un vultur si mi-a spus: "Brodezi, brodezi?!. Ai sa iei de barbat un mort" Iar eu i-am spus:"Ia-ma si ma du sa-l vad!". Vulturul m-a luat pe aripile lui si m-a slobozit in put si m-a adus la palatul acesta. Am stat de veghe, fara sa atipesc trei luni, trei saptamani... Atunci au trecut pe deasupra tiganci roabe si am cumparat o tigancuta sa-mi tie de tovarasie. In clipa cand imparatul era sa se trezeasca, sa stranute, tiganca i-a spus: ,,Pentru tine, maria ta, sa traiesti multi ani..." Acuma, cand n-am pe nimeni cui sa-i spun necazul meu, pe voi v-am adus, sa vad ce-o sa-mi spuneti. Din fata de imparat ajung sa pazesc gastele?! Iatagan ucigator, ce-mi spui sa fac? ,,Sa te ucizi!" Funie de spanzuratoare, ce-mi spui sa fac? ,,Sa te spanzuri !" Piatra rabdarii, ce-mi spui sa fac? ,,Sa ai rabdare !"
Feciorul de imparat se uita prin gaura cheii de la usa, si vedea si auzea ce se petrece inauntru. Atunci imparatul da o izbitura cu piciorul in usa, si intra inauntru; o imbratiseaza si-i spune:
- Tu esti aceea care m-ai izbavit! Si de ce nu mi-ai spus, cand te-am randuit la gaste?! Tu esti imparateasa, tu esti sotia mea si pe aceea, de indata ma duc s-o spanzur aici de funia care ai legat-o sa te spanzuri tu insati. Atunci dansa i-a spus:
- Nunta noastra nu vreau sa inceapa cu un omor, ci numai da-i drumul sa plece in plata domnului, deoarece la grele incercari m-a pus si nu mai voiesc s-o vad in ochi. Iar noi sa mergem la tatal meu, la curtile noastre, sa-i sarutam mana si sa se faca nunta noastra.
Si s-au dus si nu de multe zile venise si tatal ei de la razboi; si feciorul i-a spus ca voieste sa-1 faca sa-i fie si lui tata. Si cantari, si muzica, si bucurie ! Si nunta mare s-a facut si aceia au petrecut bine si noi si mai bine.
