A fost odata un imparat. Avea trei fete numai ca zmeii i le-au furat pe toata trei. Imparatul a ales sa lupte cu zmeii, dar ca sa ajunga in imparatia lor trebuiau sa treaca de o apa mare. De trei ani se cazneau sa ridice un pod peste acea apa, dar in fiecare noapte veneau dracii si zmeii si stricau tot ce s-a lucrat peste zi.
Imparatul a promis multe bogatii celui care ii va gasi pe faptasi si ii va putea spune cum sa construiasca podul. Nimeni nu s-a incumetat sa-i pandeasca pe zmei noaptea.
Doar o baba foarte batrana si schioapa, careia zmeii i-au omorat inca din tinerete barbatul, a zis ca ea tot nu mai are nimic de pierdut si va sta la noapte de paza. Imparatul nu a crezut ca baba va fi in stare sa afle ceva folositor, dar i-a promis o avere daca va incerca.
Noaptea baba s-a ascuns in scorbura unui copac. Cand au venit zmeii si au stricat podul distrandu-se pe seama imparatului, babei deja ii parea rau ca s-a incumetat la asa ceva. Un zmeu mai tinerel si mai prostut zise:
-Daca ar sti imparatul sa arunce navodul; si sa prinda mreana de aur, sa o dea imparatesei sa o manance, atunci am avea de furca si ar putea sa ridice podul.
Un alt zmeu s-a rastit la el sa nu mai vorbeasca, poate cineva ii asculta, dar apoi toti au ras, ca doar nimeni nu indrazneste sa-i pandeasca pe zmeii.
Dimineata au gasit-o pe baba lesinata de spaima. Ea ii povesti imparatului ceea a auzit. Imparatul i-a dat babei o casa boiereasca si atatea bogatii cate nici nu a visat.
Apoi a trimis toti pescarii din imparatie sa arunce navodul si sa cauta mreana cea de aur. Cand au gasit-o, imparatu-l a gatit-o cu mainile sale si a dat-o imparatesei. Dupa ce a mancat imparateasa s-a simtit insarcinata si peste noua luni a nascut un baietel pe care l-au botezat Iovita, Fat-Frumos. In aceeasi zi a nascut si o catea, care a mancat din ramasitele de la masa imparatesei, trei catelusi minunati.
Iovita a crescut si a devenit un tanar curajos si intelept. I-a intrebat pe parinti daca nu a mai avut frati. Parintii i-au spus ca mai are trei surori, dar zmeii le-au rapit cu mult timp in urma si nu mai cred ca le vor vedea vreodata. Iovita a sarit imediat sa plece, sa le caute pe surorile sale. Imparatul si imparateasa l-au rugat sa nu-i paraseasca, ca-l vor pierde si pe el, dar Iovita le-a zis sa nu-si faca griji, ca in curand isi vor vedea si ficele.
Iovita i-a luat pe cei trei caini, care s-au nascut odata cu el si a plecat sa-si caute surorile. Cand a ajuns la sora lui cea mare, aceasta a vazut imediat ca avea hainele ca in imparatia ei, dar nu a apucat sa intrebe nimic ca se si auzea zmeul venind. Fata a vrut sa-l ascunda pe Iovita, dar acesta a zis ca a venit sa se lupte nu sa se ascunda. Au tot luptat cu smeul si seara Iovita a reusit sa-l rapuna si sa-i taie capul. La fel i-a infruntat si pe ceilalti doi zmei, apoi le-a povestit fetelor ca este fratele lor. Acestea nu mai stiau ce sa faca de bucurie si despre ce sa-l intrebe mai repede, ca de cand au fost rapite tare dor le-a mai fost de acasa.
Fetele i-au mai povestit ca singurii lor prieteni sunt Calomfir, imparatul florilor si sora lui. Iovita s-a dus sa-i intalneasca. A devenit imediat prietenul lui Calomfir si mergeau imprena la vanatoare. Iovita a observat ca de cate ori trec pe langa un anumit copac, Calomfir devine palid la fata si toata ziua nu mai scoate nici o vorba. Iovita l-a rugat pe prieten sa-i spuna care-i povestea si el ii spusese tot ce se intamplase.
Iovita Fat-Frumos s-a hotarat sa-l ajute pe prietenul sau. A facut tot ce facuse si Calomfir. A luat arcul si a tras cu sageata in doua turturele din copac si le-a pus la frigare. Atunci a auzit o voce din copac, care l-a rugat sa-si lege cainii cu un fir de par ce-i va da si sa o lase sa se incalzeasca la foc. Iovita a avut grija sa nu pateasca ca si prietenul sau si nu a legat cainii. Din copac a coborat o scorpie si a vrut sa mearga direct la friptura sa o manance. Iovita i-a spus ca i-o da de cap, daca se atinge de ea. Cainii au sarit la scorpie.
-Fir de par, leaga cainii, inclesteaza-le dintii! -a strigat scorpia.
Dar cainii au ramas liberi, pentru ca Iovita nu ii legase cu firul de par. Atunci flacaul si cainii au prins-o pe scorpie si i-au cerut inima lui Calomfir, pe care aceasta a scorbit-o, asa cum voia sa faca si cu Iovita.
-Inima lui Calomfir este la sora-mea, peste noua mari si noua tari -zise scorpia. Sora-sa a zis ca este la frate-sau, peste alte noua tari si noua mari.
Dupa ce a luat Iovita inima lui Calomfir, a scos palosul si le-a taiat pe toate trei scorpiile. Apoi a cerut-o de sotie pe sora lui Calomfir si impreuna cu dansa si cu cele trei surori s-au intors la palatul parintilor. Aici au fost primiti cu mare bucurie si petrecerile au tinut luni intregi, mai ales ca Iovita si sora lui Calomfir au tinut o nunta ca-n povesti.
