Soacra cu trei nurori

Acvilina

Era odata o baba care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de vartute, dar slabi de minte.

O razasie destul de mare, casa batraneasca cu toata pojijia ei, o vie cu livada frumoasa, vite si multe paseri alcatuiau gospodaria babei. Pe langa acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre, caci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa bani.

Pentru a nu razleti feciorii de langa sine, mai dura inca doua case alaturate, una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti. Dar tot atunci lua hotarare nestramutata a tine feciorii si viitoare nurori pe langa sine - in casa batraneasca - si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa. Asa facu, si-i radea inima babei, de bucurie, cand gandea cat de fericita are sa fie, ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori.

Ba de multe ori zicea in sine:"Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni si nu le-oi lasa nici un pas a iesi din casa, in lipsa feciorilor mei. Si barbatu-meu - Dumnezeu sa-l ierte! - nu s-a putut plange ca l-am inselat, sau i-am risipit casa, desi cateodata erau banuiele si ma probozea, dar acum s-au trecut toate!".

Tustrei feciorii babei umblau in carausie si castigau multi bani. Celui mai mare ii venea vremea de insurat si baba, simtind asta umbla valvartej sa-i gaseasca mireasa; si in cinci-sase sate, abie-abie putu nimeri una dupa placul ei: nu prea tanara, nalta si uscativa, insa robace si supusa. Feciorul nu iesi din hotararea maica-sa, nunta se facu si baba isi lua camesa de soacra, ba inca netaiata la gura, care inseamna ca soacra trebuie sa fie cu gura mare si sa tot carteasca de toate cele.

Dupa ce s-a sfarsit nunta, feciorii s-au dus in treba lor, iar nora ramase cu soacra. Chiar in acea zi, catra sara, baba incepu sa-i puie la cale viata nurori-sa. Pentru baba sita noua nu mai avea loc in cui. "De ce mi-am facut cleste? Ca sa nu ma ard" zicea ea. Apoi se suie in pod si scoboara de acolo un stiubei cu pene ramase de la raposata soacra-sa, niste chite de canepa si vreo doua dimerlii de pasat.

Iata ce-am gandit eu, noro, ca poti lucra noptile. Piua-i in casoaia de alature, fusele in oboroc sub pat, iar furca dupa horn. Cand te-i satura de strujit pene, vei pisa malai si cand a veni barbata-tu de la drum, vom face plachie cu costite de porc de cele afumate, din pod, si, Doamne, bine vom manca!

Acum deodata pana te-i mai odihni, ie furca in brau si pana mani dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors, penele de strujit si malaiul de pisat. Eu ma las putin, ca mi-a trecut ciolan prin ciolan cu nunta voastra. Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste; si pe langa isti doi ochi mai am unul la ceafa care sede pururea deschis si cu care vad si noaptea si ziua tot ce se face prin casa. Ai inteles ce ti-am spus?

Da, mamuca. Numai ceva de mancare

De mancare? O ceapa, un usturoi, s-o bucata de mamaliga rece din polita, sunt destul pentru o nevasta tanara ca tine. Lapte, branza, unt si oua de am putea sclipui sa ducem in targ ca sa facem ceva parale; caci casa s-a mai ingreuiat cu un mancau si eu nu vrea sa-mi pierd comandul.

Apoi, cand insera, baba se culca pe pat, cu fata la perete, ca n-o supere lumina de la opait, mai dand a intelege nurori-sa ca are s-o privigheze; dar somnul o cuprinse indata si habar n-avea de ce face nora-sa. Pe cand soacra horaia, dormind dusa, blajina nora migaia prin casa, acus la strujit pene,acus la imbala tortul, acus pisa malaiul si-l vantura de buc. Si daca Enachi se punea pe gene-i, ea indata lua apa rece si-si spala fata, ca nu cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. Asa se munci biata nora pana dupa miezul noptii, dar spre ziua somnul o dobori si adormi si ea intre pene, caiere, fuse cu tort si bucul de malai.

Baba care se culcase odata cu gainile, se scula cu noaptea-n cap si incepu a tranti si-a plesni prin casa, incat biata nora care de-abia atipise, de voie, de nevoie, trebui sa se scoale, sa sarute mana soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. Incet-incet nora s-a dat pe brazda si baba era multumita cu alegerea ce-a facut.

Peste cateva zile carausii sosesc, si tanara nevasta, vazandu-si barbatelul, mai uita din cele nacazuri!

Nu trece mult timp si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu si-si ie un suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai, cu deosebire numai ca aceasta era mai in varsta si ceva incrucisata, dar foc de harnica.
Dupa nunta, feciorii se duc iarasi in carausie, si nurorile raman cu soacra acasa. Dupa obicei ea le da de lucru cu masura si cum se insereaza se culca, spuind nurorilor sa fie harnice si dandu-le de grija ca nu cumva sa adoarma, ca le vede ochiul cel neadormit.

Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel atoatevazator, si asa una pe alta se indemnau la treaba si lucru iesea garla din mainile lor. Iara soacra huzurea de bine.

Dar binele, cateodata, asteapta si rau. Nu trece tocmai mult si vine si vremea de insurat a feciorului celui mic. Baba insa voia cu orice chip sa aiba o troita nedespartita de nurori. De aceea si chitise una de mai inainte. Dar nu-i tocmai cum se chiteste, ci-i si cum se nimereste. Intr-o buna dimineata, feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptioriu. Baba se scarmana de cap, da la deal, da la vale, dar n-are ce face si, de voie, de nevoie, nunta s-a facut, si pace buna!

Dupa nunta, barbatii din nou se duc in treaba lor, si nurorile raman iar cu soacra acasa. Baba iarasi le da de lucru cu masura , si cum vine seara, se culca dupa obicei. Cele doua nurori vazand pe cea mai tanara codindu-se la treaba ii zic:

Da nu te tot codi, ca mamuca ne vede.

Cum? Eu vad ca doarme. Ce fel de treaba e aceasta?

Noi sa lucram si ea sa doarma? Nu cauta ca horaieste - zise cea mijlocie - mamuca are la ceafa un ochi neadormit, cu care vede tot ce facem, s-apoi tu nu stii cine-i mamuca, n-ai mancat niciodata moartea ei.

La ceafa? Vede toate? N-am mancat moartea ei? Bine ca mi-am adus aminte. Dar ce mancam noi, fetelor hai?

Ia, rabdari prajite, draga cumnatica. Iar daca esti flamanda, ie si tu o bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si mananca.

Ceapa cu mamaliga? D-apoi neam de neamul meu n-a mancat asa bucata. Da slanina nu-i in pod? Unt nu-i? Oua nu-s?

Ba sunt de toate - zisera cele doua - dar sunt ale mamucai.

Eu cred ca tot ce-i al mamucai e s-al nostru, si ce-i al nostru e s-al ei. Fetelor hai! s-a trecut de saga. Voi lucrati, ca eu ma duc sa pregatesc ceva de-ale mancarii, stii cole, ceva mai omeneste, s-acus va chem si pe voi.

Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. Vrei sa ne aprindem paie in cap? Sa ne svarla baba in drum?

Las daca v-a durea capul. Cand v-a intreba pe voi, sa dati vina pe mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate.

Apoi dara da! Fa cum stii, numai sa nu ne bagi si pe noi in belea.

Hai fetelor, taceti, gura sa va merga; ca nu-i buna pacea si mi-i draga galceava. Si iese cantand:

Vai saracu omu prost, Bun odor la cas-a fost!

Nu trece nici un ceas la mijloc, s-un cuptior de placinte, cativa pui parliti in frigare si prajiti in unt, o strachinoaie de branza cu smantana si mamaliguta erau gata. Apoi iute chema si pe cecelalte doua in bordei si se pun la masa cu toatele.

Hai, fetelor, de mancati bine si pe Domnul laudati, ca eu ma rapad in crama s-aduc s-un cofael de vin, ca sa mearga placintele aceste mai bine pe gat.

Dupa ce au mancat s-au baut, le-a venit a canta, ca rusului din gura garliciului:

Soacra, soacra, poama acra! De te-ai coace cat te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face De te-ai coace toata toamna, Esti mai acra decat coarna; De te-ai coace-un an s-a vara, Tot esti acra si amara! Iesi afara Ca o para, Intri-n casa Ca o coasa, Sezi in unghi Ca un junghi.

Si-au mancat, s-au baut, s-au cantat, pana au adormit cu toate pe loc.

Cand s-a trezit baba in zori de ziua, ia nurori daca ai de unde. Iese afara sparieta, da incolo, da pe dincolo, si cand intra in bordei, ce sa vada? Bietele nurori jaleau pe soacra-sa. Pene imprastiate pe jos, farmaturi, blide aruncate in toate partile, cofaielul de vin rasturnat - ticalosie mare!

Da ce-i acolo? striga baba inspaimantata.

Nurorile atunci sar ca arse in picioare si cele mari incep a tremura ca varga, de frica, si lasa capul in jos de rusine. Iar cea cu pricina raspunse:

Da bine, mamuca, nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca si le-am facut de mancare, si le-am scos un cofaiel de vin, si de aceea ne-am chefaluit si noi oleaca? Iaca, chiar mai dineoarea s-au dus.

Si m-au vazut cuscrii cum dormeam?

D-apoi cum sa nu te vada, mamuca?

S-apoi de ce nu m-ati sculat? Manca-v-ar ciuma sa va manance!

D-apoi da, mamuca, fetele acestea au spus ca dumneata vezi tot, si de aceea am gandit ca esti manioasa pe tatuca si pe mamuca, de nu te scoli. Si ei erau asa de mahniti, de mai nu le-a ticnit mancarea.

Ei lasa, ticaloaselor, ca v-oi dobzala eu de-acu-nainte.

Si de atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba. Cand isi aducea aminte de puicile cele nadolence si boghete, de vinisorul din crama, de rasipa ce s-a facut cu munca ei, si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata, cum era, crapa de ciuda si rodea in nurori, cum roade cariul in lemn.

Se lehametisisara pana si cele doua de gura cea rea a babei; si cea mai tanara gasi acum un prilej sa-i faca pe obraz si sa oranduiasca totodata si mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci, si iata cum:

Cumnatelor, zise ea intr-o buna zi, cand se aflau singure in vie; nu putem trai in casa aceasta, de n-om face toate chipurile sa scapam de harca de baba.

Ei cum?

Sa faceti cum v-oi invata eu si habar sa n-aveti.

Ce sa facem? intreba cea mai mare.

Iata sa dam busta in casa la baba, si tu s-o iei de canepa dracului si s-o traznesti cu capul de peretele de rasarit, cat ii putea; tot asa sa faci si tu cu capul babei de paretele cel despre apus; s-apoi, ce i-oi face si eu, veti vedea voi.

D-apoi cand or veni ai nostri?

Atunci voi sa va faceti moarte in papusoi, sa nu spuneti nici laie, nici balaie. Oi vorbi eu cu dansii, si las daca va fi ceva.

Se indupleca si cele doua, intrara cu toate in casa, luara pe baba de par, s-o izbira cu capul de pareti, pana i-l dogira. Apoi cea tanara, fiind mai sugubeata de cat cele doua, tranteste baba in mijlocul casei s-o framanta cu picioarele, s-o ghigoseste ca pe dansa; apoi ii scoate limba afara, i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piperiu, asa ca limba indata se umfla si biata soacra nu mai putu zice nici carc!

Si slaba si stalcita cum era, cazu la pat bolnava de moarte. Apoi nurorile, dupa sfatuirea celei cu pricina asezara baba intr-un asternut curat, ca sa-si mai aduca aminte de cand era mireasa, si dupa aceea incepura a scoate din lada babei valuri de panza, a-si da ghiont una alteia si a vorbi despre starlici, toiag, nasalie, poduri, paraua din mana mortului, despre gainile ori oaia de dat peste groapa, despre strigoi si cate alte nazdravanii infioratoare, incat numai acestea erau de ajuns, ba si de intrecut, s-o vare pe biata baba in groapa.

Iata fericirea visata de mai inainte cum s-a implinit!

Pe cand se petreceau aceste, iaca s-aud scartaind niste cara: barbatii veneau. Nevestele lor le ies in intru intampinare, si dupa sfatuirea celei mai tinere, de la poarta s-arunca la gatul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i desmierda, care de care mai magulitor.

Da ce face mamuca? intrebara totii deodata cand dejugau boii.

Mamuca-le lua cea mai tanara vorba din gura - mamuca nu face bine, ce face; are de gand sa ne lase sanatate, sarmana.

Cum? zisera barbatii inspaimantati, scapand rasteiele din mana.

Cum? Ia sunt vreo cinci-sase zile de cand a fost sa se duca vietii la suhat si un cuvant rau pesemne a dat peste dansa, sarmana! Ielele i-au luat gura si picioarele.

Fiii se rapad atunci cu totii in casa la patul mane-sa, dar biata baba era umflata cat o butie si nici nu putea blegi macar din gura. Simtirea insa nu si-o pierduse de tot, si vazandu-i, isi misca mana si arata la nora cea mai mare si la paretele despre rasarit, apoi arata pe cea mijlocie si la paretele despre apus, pe urma pe cea tanara si jos in mijlocul casei. Dupa aceea de-abia putu duce mana la gura si cazu intr-un lesin grozav.

Toti plangeau si nu puteau dumeri despre semnele ce le face mama lor. Atunci nora cea tanara zise, prefacandu-se ca plange si ea:

Da nu intelegeti ce vrea mamuca?

Nu, zisera ei.

Biata mamuca lasa cu limba de moarte ca fratele cel mare sa ieie locul si casa cea despre rasarit; cel mijlociu cea despre apus; iar noi, ca mezini ce suntem, sa ramanem in casa batraneasca.

Ce bine mai zici tu, nevasta, raspunse barbatu-sau.

Atunci ceilalti nemaiavand incotro sovai, diata ramase buna facuta.

Baba muri chiar in acea zi si nurorile, despletite, o boceau de vuia satul. Apoi peste doua zile o ingropara cu cinste mare si toate femeile din sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si ziceau:" Ferice de dansa c-a murit, ca stiu ca are cine o boci!".