A FOST ODATA ca niciodata, si a fost tare de mult, cand traia o fata, pe nume Rosemary. Era o fata buna, dar nu deosebit de iscusita, si vesela era, dar nu putem spune ca stralucea prin frumusete; si, dupa cum se vede, toate ar fi fost asa cum trebuie, de n-ar fi avut o mama vitrega, rea. Asa ca in loc de a se bucura de rochii frumoase, de prajituri dulci si de prieteni cu care sa se joace, ea trebuia sa faca gospodaria: sa stea in genunchi si sa curete cu peria lespezile de piatra de pe jos, sa-si suflece manecile pana la coate si sa spele. Si cu cat facea mai mult amar de treaba, cu atat mai mult o ura mama ei vitrega. Daca se trezea cu noaptea-n cap, tot nu era destul de devreme; daca gatea pranzul, nu era destul de bine gatit. Sarmana Rosemary! Trebaluia cat e ziulica de lunga si toate cate le facea, i se spunea ca sunt facute anapoda.
Ei, si intr-o buna zi, mama ei vitrega hotari sa se descotoroseasca de ea.
-Copilule, ii spuse, ia de colo ciurul cela si mergi la Fantana-de-la-capatul-lumii; cand o s-o gasesti, umple ciurul cu apa si adu-mi-l inapoi. Si, baga de seama, sa nu risipesti nici o picatura. Drum bun si cale batuta.
Asa ca Rosemary, care niciodata nu i-a intors vorba mamei sale, n-a intrebat-o de nici unele, a luat ciurul si a plecat in cautarea Fantanii-de-la-capatul-lumii. Nu peste mult a intalnit un carutas, care oprise ca sa stranga chingile calului.
-Incotro ai pornit-o? o intreba el. Dar acolo in mana ce ai?
-Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii, ii raspunse ea, si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa.
Carutasul rase din inima si spuse ca era prostuta daca-i trece prin minte sa caute o astfel de fantana. Spunand acestea, sari inapoi in caruta, dadu bici calului si o lasa pe biata Rosemary in picioare, in mijlocul drumului.
Merse ea cat merse si, curand, vazu trei baieti jucandu-se cu bilele in curtea unui han.
-Incotro ai pornit-o? striga unul dintre ei. Dar, acolo, in mana ce ai?
-Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii, rosti ea, si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa.
Toti trei baietii rasera cat putura de tare si o facura proasta. Nu exista o astfel de fantana pe lume.
Asa ca Rosemary isi tiri picioarele mai departe, intreband pe oricine intalnea daca stie unde se afla fantana. Dar nimeni nu stia. Unii erau rautaciosi, altii batjocoritori, iar altii spuneau ca ar fi ajutat-o daca le-ar fi stat in putinta, dar nu stiau cum sa o faca.
In cele din urma zari o batrana zdrentaroasa, incovoiata de-a binelea, cautand ceva pe urma lasata de o caruta. Purta o broboada sfasiata, n-avea dinti mai de loc si se sprijinea intr-un bat noduros, cu care tot rascolea noroiul.
-Ce cauti, matusica? o intreba Rosemary.
-Am avut si eu doi banuti, sa-mi cumpar paine, si, de nu-i gasesc, n-o sa am ce manca deseara.
Asa ca Rosemary o ajuta sa-si caute banutii si indata ii si vazu, avand ochii ageri.
-Iti multumesc, spuse batrana cu glasul ei ce scartaia. Niciodata nu i-as fi gasit de una singura, trebuie s-o recunosc. Acum, spune-mi incotro ai pornit-o si ce ai de gand sa faci cu acest ciur.
-Merg la Fantana-de-la-capatul-lumii, spuse Rosemary, dar ma tem ca nu exista un astfel de loc pe pamant. Ajungand acolo sunt datoare sa umplu ciurul cu apa si sa-l duc acasa, mamei mele vitrege.
-De, vezi, spuse batrana, exista o Fantana-de-la-capatul-lumii si iti voi spune cum sa o gasesti. Cat despre ce vei face cand vei ajunge acolo, asta te priveste.
Asa ca ii arata drumul din varful batului.
-Prin spartura din gardul acela viu, spuse ea, peste dealul cela indepartat, sus pe cararea pietroasa, de-a lungul alunisului si apoi pe buza vaii, si tinand-o tot asa drept inainte vei ajunge. Sa ai spor la drum si sa ti se para calea scurta.
Rosemary ii multumi si batrana pleca schiopatand. Prin spartura din gardul viu merse Rosemary cu ciurul, peste deal, de-a lungul cararii de langa alunis, pana ce ajunse la o vale adanca, si umeda, si foarte verde, si pustie. Si chiar la capatul vaii era o fantana. Era atat de acoperita de iedera si muschi, incat aproape ca nici n-o baga in seama. Dar exista, fara indoiala, si era chiar Fantana-de-la-capatul-lumii.
Rosemary ingenunche pe banca de langa fantana si-si cufunda ciurul in apa. De multe ori il afunda, dar de fiece data apa zbucnea prin gaurile ciurului, astfel incat nu ramanea in el nici un strop pe care sa-l duca mamei sale vitrege. Se aseza si planse.
-N-o sa izbutesc niciodata, suspina ea. Niciodata n-o sa-mi fie ciurul plin de apa, ca sa-l pot duce acasa. Tocmai pe cand incepea sa cugete ca necazul ei nu va lua niciodata sfarsit, auzi un oracait si o broasca verde si grasa sari de sub o frunza de feriga.
-Ce s-a intamplat? intreba broasca.
Rosemary ii povesti.
-Daca-mi fagaduiesti sa faci o noapte intreaga tot ce iti voi spune eu, te pot ajuta.
-Sigur ca iti fagaduiesc, spuse Rosemary nerabdatoare. Tot ce doresti, numai ajuta-ma te rog.
Broasca statu pe ganduri, o clipa, doua, inghiti o data ori de doua ori si sopti:
"Lipeste cu muschi si unge cu lut,
apa sa duca pe drum cunoscut."
Degraba Rosemary aduna muschi verde si matasos de pe fantana si acoperi fundul ciurului cu el. Apoi stranse lut umed si il intinse deasupra muschiului, apasand pana ce se umplura gaurile ciurului. Dupa care cufunda ciurul in apa; de asta data nici o picatura nu se pierdu.
-Trebuie sa ajung acasa cat se poate de grabnic, ii spuse ea, intorcandu-se sa plece. Iti multumesc, draga broscuta, iti multumesc ca m-ai ajutat. Niciodata nu m-as fi gandit singura la asta.
-Mda, nu cred ca te-ai fi gandit, oracai broasca. Du apa cu grija si nu-ti uita fagaduiala.
Rosemary isi aminti ca fagaduise broscutei sa faca tot ce ar fi dorit aceasta timp de o noapte intreaga. Nu banuia ca fagaduiala facuta unei broaste ar putea sa-i aduca vreun rau, asa ca pleca plina de recunostinta. Va puteti inchipui cat de uimita a fost mama ei vitrega cand o vazu acasa. Nadajduise sa se descotoroseasca de fata o data pentru totdeauna. Dar iata ca ea se intorcea, catusi de putin necajita de calatorie, carand un ciur plin de apa, tocmai dupa cum i se spusese. Mama vitrega nu grai prea multe, pentru ca era prea inciudata. In schimb, o puse sa pregateasca cina pentru amandoua, apoi sa spele vasele, ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut.
Si, cum se lasa noaptea, fura uimite auzind o bataie in usa.
-Cine poate fi? intreba mama vitrega.
Rosemary se indrepta spre usa si striga:
-Cine e acolo si ce cauti la aceasta ora?
Se auzi un oracait, si un glas spuse:
"Deschide-mi usa si da-mi drumul,
deschide iute, timpul trece;
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece."
Era broasca. Rosemary aproape ca uitase de ea. Mama vitrega o intreba cine era la usa si Rosemary ii povesti despre broasca si despre fagaduiala facuta.
-Pai, las-o inauntru, ii spuse mama vitrega si fa ce-ti cere. Trebuie sa-ti tii cuvantul.
Gandul ca fata trebuia sa asculte de poruncile unei broaste o bucura. Asa ca Rosemary deschise usa si broasca sari inauntru. O privi pe fata si vorbi din nou. Iata ce spuse:
Ridica-ma sus pe genunchi,
sus pe genunchi, ca timpul trece;
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece.
Rosemary nu se bucura prea mult la gandul de a tine broasca umeda pe genunchi, dar mama ei vitrega ii spuse:
-Fa ce-ti cere. Fetele trebuie sa-ti tina cuvantul. Asa ca fata sui broasca pe genunchi si aceasta statu cocotata acolo sus. Apoi ii vorbi inca o data:
Da-mi carne si da-mi bautura,
da-mi iute,vezi ca timpul trece;
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece.
-Fa ce-ti spune, porunci mama vitrega. Fetele trebuie sa-si tina cuvantul.
Rosemary aduse din camara bucatele ramase de la cina si le puse intr-o farfurie, in fata broastei, care lasa capul in jos si manca pana la ultima firimitura. Apoi ii vorbi inca o data:
In patul tau as vrea sa dorm,
sa dorm in pat ca timpul trece;
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece.
-Nu, spuse Rosemary, niciodata n-o sa stea in patul meu o fiinta atat de rece si de lipiciosa. Pleaca, broscoi urat!
Auzind-o, mama ei vitrega rase cu lacrimi.
-N-ai ce sa-i faci, striga ea. Aminteste-ti de fagaduiala. Fetele trebuie sa-si tina cuvantul.
Dupa ce glasul astfel, mastera merse in camera sa si Rosemary ramase singura cu broasca. De! Rosemary se sui in pat, lua broasca alaturi de sine, dar o puse cat de departe putu. Dupa catava vreme adormi adanc. Dimineata, inainte de a se crapa de zi, fu trezita de un oracait, chiar langa ureche.
-Ai facut tot ce ti-am cerut, spuse broasca. Un lucru iti mai cer si cu asta iti indeplinesti fagaduiala. Ia un topor si desparte-mi capul de trup.
Rosemary privi broasca si simti cum ii ingheata inima.
-Draga broscuta, ii spuse, nu-mi cere sa fac asta. Ai fost atat de buna cu mine. Nu-mi cere sa te omor.
-Fa cum iti cer, spuse broasca. Aminteste-ti de fagaduiala ta. Noaptea nu s-a sfarsit.
Asa ca Rosemary intra trista in bucatarie si aduse o secure care era folosita la despicatul bustenilor pentru foc. Cu greu ar fi putut rabda sa priveasca la biata broasca, dar facu totusi in asa fel incat sa ridice securea si sa-i taie capul.
Cand isi veni in fire fata, broasca nu mai exista: in locul ei statea un tanar chipes. Se dadu inapoi uluita si scapa securea pe podea. Tanarul ii zambea:
-Nu te teme, ii spuse cu un glas bland. Nu sunt aci pentru a-ti face rau sau a te speria. Am fost print candva, dar o vrajitoare ticaloasa m-a preschimbat in broasca; si vraja ei nu a putut fi dezlegata pana ce o fata nu a primit sa-mi indeplineasca voia in decursul unei nopti intregi!
La aceste cuvinte, mama ei vitrega, pe care sunetele vocilor o trezisera, intra in camera. Mare ii fura mirarea sa-l vada acolo pe tanarul print, in locul broastei urduroase.
Pentru prima oara in viata ei, mama vitrega nu putu spune nimic. Privi la print, casca gura, dar nici un sunet nu scoase. Pe urma privi la Rosemary si casca gura, apoi se intoarse si pregati ceva de mancare pentru toti trei. Era singurul lucru pe care-l mai putea face.
Nu mult dupa aceea printul se casatori cu Rosemary si fura foarte fericiti. Cat despre mama vitrega, care incercase sa se descotoroseasca de fiica ei, avu necazul sa vada cum datorita ei insasi fata a dezlegat pe print de vraja si si-a gasit sot bland si iubitor.
