Masuta fermecata

A fost odata ca niciodata un taran sarac care avea trei fii. Erau saraci lipiti pamantului si abia isi mai duceau traiul de azi pe maine. Asa ca, intr-o buna zi, cei trei baieti sa hotarara sa invete o meserie si plecara in lume sa-si incerce norocul.

Cel mai mare dintre baieti intalni un om intelept, care il invata tainele cartilor. Era tare-tare destoinic si in scurta vreme reusi sa deprinda toata invatatura pe care o stapanea dascalul sau. Dupa ce se implini un an, veni si vremea sa isi primeasca simbria hotarata, asa ca baiatul primi in dar un magarus fermecat. De indata ce magarusului i se spunea un cuvant fermecat, din gura lui curgeau banuti de aur.

Baiatul mijlociu invata meseria de croitor. Si el era foarte harnic si indemanatic. Mesterul fu tare multumit de el si dupa ce ucenicul lui invata sa croiasca si sa coasa, ii darui o masuta fermecata. Indata ce baiatul rostea cuvantul fermecat, masuta se umplu de tot felul de bunatati. Din senin apareau tot felul de mancaruri si bauturi nemaivazute pana atunci.

Cei doi frati erau acum tare fericiti ca visul lor de a putea duce un trai lipsit de orice griji se implinise. Dupa ce isi terminara treburile, plini de nerabdare sa ii arate si tatalui lor minunatiile pe care le castigasera prin truda cinstita, o pornira spre casa. In drumul de intoarcere, ajunsera in dreptul unui han. Hangiul ii pofti inauntru si ii convinse sa ramana peste noapte, spunandu-le ca dupa un drum atat de lung si istovitor, odihna le va prinde bine. In carciuma, masa era pusa: branzeturi felurite, miere, fructe si vinuri. Carciumarul vorbaret ii asigura ca nu le va parea rau daca innopteaza la el. Totul va fi foarte ieftin si nu vor avea pricini de nemultumire. Baietii ascultara cuviincios vorbele hangiului, dar se hotarara sa manace din bunatatile oferite de masuta fermecata. Asa ca pusera masuta in fata hanului si, dupa ce cuvantul magic fu rostit, aceasta se umplu cu fel si fel de bunatati. Cum magarusul era si el prin apropiere, la auzul cuvantului magic umplu si el deindata o farfurie cu banuti de aur.

Baietii erau tare veseli si-si povesteau unul altuia toate peripetiile prin care trecusera.

Intre timp, hangiul, pe care cam incepuse sa-l roada pe suflet norocul ce daduse peste cei doi, ii pandea de dupa o perdea si tragea cu urechea. Dorindu-si cu orice pret ca masuta si magarusul sa fie ale lui si afland ca erau copii de om sarman si ca nu mai stia nimeni unde se afla, hangiul cel negru la suflet ii leaga fedeles pe cei doi baieti si ii arunca in pivnita, apoi le lua magarusul si masuta. Cum trasese cu urechea la discutia baietilor, aflase cuvantul magic, care avea sa-l imbogateasca. Era tare multumit si fericit ca izbutise sa puna mana pe asa lucruri de pret. De sarmanii frati nu-i mai pasa acum nici cat negrul sub unghie. Vedea deja in fata ochilor palatul in care urma sa locuiasca si sa leneveasca toata ziua.

Intre timp, si cel mai mic dintre baieti pleca de-acasa sa-si incerce norocul. Se facu strungar si, cum in aceasta meserie sunt multe de invatat, trecu mult timp pana isi insusi toate tainele meseriei. Mesterul lui era un om tare aspru si-i dadea foarte multe lucruri de facut, dar, cum si mezinul familiei era harnic si istet, deveni un ucenic bun. Cand mezinul invata sa ciopleasca un scaun si un dulap, mesterul sau socoti ca invatase de-acum intreg mestesugul si il lasa sa plece dandu-i drept simbrie o nuielusa fermecata. Cand se rostea cuvantul fermecat, nuielusa batea fara mila pe oamenii rai si necinstiti care i s-ar fi aflat prin preajma. Baiatul era fericit ca invatase si el o meserie si, din cale- afara de multumit de sambria pe care o primise, o porni vesel spre casa. In cele din urma ajunse si el la un han.

Obosit si infometat cum era, se hotara sa se opreasca aici sa pranzeasca. Se gandea ca poate si fratii lui se indreapta spre casa si ca s-ar putea opri sa se odihneasca in acelasi han. El stia ca si fratii sai invatasera cate un lucru folositor si ca pentru sarguinta lor au fost si ei rasplatiti cu daruri pretioase. Mezinul era insa un baiat tare istet, nu ar fi facut un pas necugetat nici sa-l pici cu ceara.
Se opri asadar prevazator in fata ferestrei , arunca o privire in casa si plin de uimire, baga de seama ca fratii lui erau prizonierii hangiului cel rau. Acesta statea singur la masuta, infruptandu-se din bunatati si numarand banutii de aur, ce cadeau din gura magarusului.

Baiatul cel mic se hotara sa-si salveze fratii si sa-l pedepseasca pe carciumar asa cum se cuvenea. Intra in carciuma, rosti cuvantul magic si nuielusa se puse pe treaba. Il batu pe carciumar, pana ce acesta isi marturisi fapta necinstita. Speriat si umilit, carciumarul ceru indurare. Nu numai ca isi elibera prizonierii, dar inapoie si masuta si magarusul.

Dupa ce baietii isi recapatara darurile, se hotarara sa-si imparta bogatia si cu alti oameni. Ii invitara, deci, pe toti oamenii saraci din imprejurimi. Magarusul nu mai contenea sa imparta banutii si pe masuta de-abia mai incapeau mancarurile si bautura. Saracii au primit bani, mancare si bautura, bucurandu-se de bunatatea fara seaman a celor trei baieti.

Dupa toate cele intamplate, acestia isi continuara drumul, ajungand la casa parinteasca. Aici fura intampinati cu mare bucurie si in sat incepu petrecerea. Baietii pusera la treaba masuta fermecata si nu fu om care sa nu se sature sau nevoias care sa plece fara banuti. Masuta fermecata fu apoi asezata in mijlocul casei. Magarusul se odihnea pe o perna de catifea.

Dupa ce petrecerea lua sfarsit, satenii le multumira baietilor pentru bunateatea si marinimia lor, pentru ca muncisera cinstit ca sa primeasca darurile fermecate, aducandu-le bucurie celor din jur.