Ariciul vesel

A fost o data ca-n povesti un mic arici pe nume Mapi ce traia in mijlocul padurii alaturi de celelalte animale. Toate celelalte animale radeau de el pentru ca nu avea gheare la fel ca restul animalelor. Dar Mapi nu se supara, pentru ca era bland si jucaus de dimineata pana seara.

Puteai spune ca Mapi era un ghemotoc de blana doar ca in loc de blana avea tepi. Asa ca orice alt arici, Mapi are undeva la 10 000 de tepi care il ajuta sa se fereasca de pradatori. Are labutele la fel ca mainile unui om, si anume, are cate 5 degetele la fiecare mana. Dar asa cum sunt aricii, si eroul nostru are mici defecte. Defectul sau major este ca nu aude prea bine. Dar in schimb are simtul olfactiv foarte dezvoltat.

Astfel povestea se intampla in anotimpul verii, cand plantele sunt inverzite, cand florile au inflorit si cand toate animalele padurii se joaca unele cu celelalte cantand si topaind fiind fericite in natura.

Nimeni nu banuia ce urmeaza sa se intample. Un grup de oameni au intrat in padure si au innoptat chiar langa locul unde Mapi locuia. In acel loc majoritatea animalelor din padure si-au facut locuinta. Era atat de frumos si era liniste si pace peste tot. Iepurii traiau langa vulpi iar ursul ajuta restul animalelor in fiecare dimineata prinzand peste si oferindu-le animalelor care nu au gasit hrana pana atunci.

Acesti oameni au dormit peste noapte in cort si au facut focul. Au cantat, s-au bucurat si apoi au mers la culcare. Facand atat de multa galagie, majoritatea animalelor s-au dus sa vada despre ce e vorba. Ajungand acolo primii, iepurii se ascundeau prin tufisuri urmarind ce faceau oamenii. Pana si caprioarele s-au dus sa verifice deoarece nu erau obisnuite sa vada oameni in mijlocul padurii. Dupa un spectacol pentru oameni, dar si pentru animalutele noastre, acestia s-au culcat. La fel au facut si animalele. S-au intors in casutele si cuiburile lor si s-au dus la culcare.

Dar dimineata, oamenii plecasera la rasarit. Acestia au uitat in schimb focul aprins si nu mai erau de gasit. A sarit o scanteie direct pe iarba uscata din jurul focului si aceasta s-a aprins. A inceput sa arda si a dat nastere unui foc care risca sa fie extrem de mare datorita vantului care batea si il intetea.

Dar fiind dimineata, toate animalutele ieseau din casele lor pentru a se apuca de treaba de zi cu zi. Cand Mapi simte imediat mirosul de ars datorita simtului sau olfactiv foarte dezvoltat.

- Lume, s-a intamplat ceva!! Atentie!

- Ce s-a intamplat? Intreba marmota adormita in timp ce se freca la ochi de somn.

- Focul, focul! A izbucnit focul in padure!

- Cum? Cum s-ar fi putut intampla asta? Toate animalele intrebau.

- O fi din cauza oamenilor care au dormit aici noaptea trecuta? Intreba veverita.

- Nu stim, dar trebuie neaparat sa facem ceva altfel ar putea sa ajunga focul la noi si sa ne distruga casele si proviziile noastre!

Astfel Mapi ia conducerea si spune:

- Vrabiutelor! Fugiti si dati de veste peste tot in padure ca toate animalele sa mearga la lac si sa care apa catre foc!

- Bine Mapi! Am fugit!

- Veveritelor, anuntati toate rozatoarele, inclusiv familia hamsterilor de pe deal sa ne ajute sa caram apa in padure si sa udam padurea in jurul focului sa nu se inteteasca focul!

Zis si facut. Mapi le-a dat ordine tuturor animalelor cu ce sa faca pentru a ajuta la oprirea focului. Dar era greu de implinit deoarece focul deja era mare si nu mai aveau cum sa il stinga.

Dar eroul nostru, Mapi, a stat si s-a gandit la o solutie. A realizat ca daca nu faceau ceva, toata padurea avea sa ia foc si sa isi piarda toate animalele casa si proviziile de o viata! Astfel s-a dus de unul singur sa vorbeasca cu termitele.

- Termitelor, ajutati-ne!

- Sigur, ce s-a intamplat de esti asa transpirat si speriat, Mapi?

- A luat foc in padure!

- Aoleu, pai si noi ce facem? Termitele au inceput sa alerge ca nebunele in toate partile.

- Stati putin, linistiti-va! Am un plan!

- Bine, orice sa putem ajuta padurea!

Astfel Mapi vorbeste cu termitele si pun planul la cale. Ursii carau trunchiurile de copaci de mult doborate ce erau prin padure iar termitele mancau lemnul astfel incat sa faca o gaura in mijlocul lor. Toate animalele lucrau pentru a stinge focul. Termitele si ciocanitorile mancau lemnul iar furnicile carau aschiile de lemn din calea animalelor pe cand restul animalelor adunau apa in gusele lor si o varsau in gaurile trunchiurilor de copaci. Ursii ridicau trunchiurile si le carau pana la locul cu pricina unde focul era mare si le rostogoleau acolo.

A durat aproape o zi de munca, dar la sfarsitul zilei focul a fost stins si animalele au invatat din nou de ce sunt prietene unele cu celelalte. Fara ajutorul fiecarui animalut din padure, nu ar fi reusit sa isi salveze casutele.

Iar micutul Mapi ajunsese eroul padurii pentru ca a simtit de la o distanta asa de mare focul si a pus la cale un plan pentru stingerea acestuia. Toti cei ce au facut glume pe seama lui si au ras de el si-au cerut scuze si Mapi a ajuns sa fie cel mai fericit animalut din padure. Pana la adanci batraneti el a fost respectat si toata lumea ii vorbea frumos incercand sa il ajute. Nimeni nu a uitat ce a facut pentru a salva padurea.

Morala povestii: nu judecati pe nimeni dupa aparente. Daca un copil are un defect, nu radeti de el. Pentru ca poate intr-o zi el va fi singurul care va va intelege cu adevarat cand veti avea o problema si va va ajuta. Fiti cuminti.