Caruta cu aburi

A fost odata un pitic foarte ingenios. Negustor fiind, el cumpara si revindea tablouri vechi, pendule, mobile vechi, pe scurt: toate vechiturile care nu mai foloseau la nimic. Saracul pitic insa era tare plapand si transportul obiectelor grele il obosea mult.

Noaptea, deoarece suferea de insomnie, el muncea la realizarea unui vechi proiect: construirea unei carute cu aburi pentru transportul cumparaturilor sale. Intr-o buna zi, dupa o mie si una de incercari nereusite, negustorul isi vazu eforturile rasplatite.

Masinaria, formata dintr-un mare butoi prevazut cu roti, functiona la perfectie

Pentru a o inaugura, prietenii piticului au organizat o mare petrecere. Apoi, piticul a pornit la drum; putea, in sfarsit, sa mearga la oras,unde spera sa faca afaceri de succes! Sperantele sale se adeverira: cumpara o mare cantitate de vechituri la un pret foarte bun. Omuletul isi freca mainile multumit. Dar soarta ii rezerva multe surprize!

Noapte, pe drumul de intoarcere, se starni din senin o furtuna si se rataci. Cu cat inainta mai mult, cu atat se adincea in bezna noptii, orbit de fulgere si inspaimantat de bubuiturile de tunet.

Deodata...Pleosc! Caruta cu aburi cazu intr-un lac. Deodata, ciuli urechile:pe masura ce ceata se risipea, incetul cu incetul, se intetea un concert de oracaieli...Broaste!...Erau peste tot: in apa, pe mal, printre trestii; ce mai, era incercuit de broaste!

O adevarata zarva anunta sosirea regelui broastelor. Cand acesta isi facu aparitia, pe tot cuprinsul lacului nu se mai auzea nici un "oac".

"Ce faci tu in regatul meu?", striga el piticului.

Acesta ii raspunse balbaindu-se:

"Iertati-ma, Maiestatea voastra... Asta-noapte am cazut in lac!"

"Asta vad! Insa nimeni nu are voie sa intre in lac fara aprobarea mea"

"Dar, Maiestatea voastra...N-am stiut...", se scuza piticul.

"Este inadmisibil! Si ce contine aceasta ciudata masinarie?, continua regele.

"O, niste lucruri vechi, fara valoare!", raspunse piticul, deschizand usile carutei.

Atunci, regele, care isi construise o cabana in stufaris, avu o idee: "Te voi ajuta sa scoti caruta din lac, cu conditia sa-mi dai tot ce e in ea!"

Impodobita cu toate aceste obiecte frumoase, cabana sa ar fi avut aerul unui adevarat palat. Bietul pitic avea lacrimi in ochi: sa-si piarda el, dintr-o prostie, toate cumparaturile!

Insa ii veni o idee ingenioasa:

"De acord, Sire, va voi da totul. Nu va cer decat o favoare: lasati-mi doar cele cateva fleacuri ce vor incapea in interiorul micii mele esarfe rosii!"

Regele consimti foarte fericit: "Accept! Ai cuvantul unui rege!"

Apoi oracai un ordin. De indata sosira, marsaluind in cadenta, broastele Garzii Regale, cu pieptul scos in afara. Generalul insusi dirija operatiunile, dar soldatii sai nu erau destul de puternici pentru a scoate caruta pe mal.
Asa fu nevoie sa cheme in ajutor un castor si doua vidre. In cele din urma, caruta fu scoasa din apa. Atunci, profitand de entuziasmul general, piticul se furisa in caruta cu aburi. El desira esarfa, pana cand obtinu un fir lung de lana rosie, apoi iesi si il infasura in jurul carutei sale.

Regele, afland de succesul operatiunii, veni sa-si ceara rasplata.

Atunci piticul ii reaminti de promisiunea facuta: "V-ati dat cuvantul de rege ca tot ceea ce incape in aceasta esarfa ramane proprietatea mea! Regret, Sire, dar nu va datorez nimic!"

Regele broastelor pricepu ca fusese pacalit. Nu-i mai ramanea decat sa se tina de cuvant. Cel putin, va intra in istorie ca un rege credincios promisiunilor sale. Asa ca rosti solemn: "Juramantul unui rege este sfant! Ia-ti toate lucrurile si du-te cu Dumnezeu!"

Intors in padure, piticul se hotari sa ofere micile sale "comori" prietenilor sai: "Mai bine vi le dau voua decat acelei broaste netrebnice!" Ursuletului, intinzandu-i un borcan mare cu miere, ii zise:

"Iata un desert adevarat! Nectar pur!" Apoi, adresandu-se multimii bucuroase, mai spuse: "In schimb, voi imi veti tricota o noua esarfa rosie!"