Melodia pasarii Fenix

POVESTE CHINEZA

IN ZILELE DIN URMA ale vietii sale, printul Mu De-tsin a avut o fata. Curand dupa venirea ei pe lume i-a murit sotia.

La nasterea copilei i s-a daruit printului o piatra in mijlocul careia se afla o minunata nestemata, un mare jad de culoare verde lucitoare. Cand, dupa vechiul obicei, din primele zile i s-a infatisat pruncului o tablie cu nenumarate lucruri, ca sa apuce vreunul, fata lua juvaerul, de unde fu botezata cu numele de Liang Yu, adica jucaria de jad.

Liang Yu crestea de minune, frumoasa trupeste si bogata cu mintea, de nu credeai ca mai era pe lume o alta asemenea ei. Pe neanvatate sufla ea in naiul cel greu si nascocea mereu alte melodii. Printul atunci puse a se fauri un nai din nestemate de jad. Cantecul printesei semana acum cu cantecul pasarilor. Printul mai puse sa se cladeasca un castel inalt si incapator, unde printesa sa-si poata desfata nestingherita tineretea cu muzica ei, iar dinaintea castelului sa se ridice un turn inalt, de unde printesa sa poata asculta mai bine cantecul pasarilor. Castelul a fost numit dupa regele pasarilor, castelul Fenix.

Liang Yu crescu si tatal ei dori s-o marite, cautandu-i sotul cel mai bun. Printesa l-a rugat sa aiba rabdare ca ea s-a jurat sa-l aleaga numai pe acela care stie canta maiestrit din nai. Pentru asta s-a dus printul in cautarea unui cantaret din nai, dar n-a gasit pe nici unul.

Intr-o seara, Liang Yu trase perdeaua, pasi in pridvor si ruga pe slujitoarea ei sa aprinda catuia. Noaptea era plina de mireazma, cerul curat si fara nori, luna plina semana cu oglinda, lumina-i se vedea argintie peste parcul inflorit si stralumina pana la fund lacul cu pestisori de aur. Liang Yu si-a luat naiul si razimandu-se de balustrada de bambus raspandea din nai sunete fermecatoare. Melodia era asa de inaltatoare, de parca trebuia sa razbata cerul. Adierea vantului intorcea sunetele si atunci ea simtea ca si cum auzea din departe o a doua melodie; ba aproape, ba departe, ca si cand cineva ii insotea cantarea. Liang Yu inceta de a mai canta si asculta incordata, dar si a doua melodie amutise, vibrand inca in ea departatul cantec. Liang Yu fu cuprinsa de un dor ca dupa ceva pierdut. Cufundata in sine, statu mult timp proptita de balustrada. Luna asfintise si sfesnicul se stinsese.

Pe nevrute, Liang Yu merse la culcare, punandu-si naiul drept capatai. Si visa. Poarta cerului se deschidea departe si ziua aparea in cinci culori. Un tanar cu fata luminoasa, cu o imbracaminte si o palarie din pene de cocor, calarea in jos spre pamant pe o pasare fenix. La turnul Fenix se opri, scoase din braul sau un flaut de piatra pretioasa rosie. Apoi rasuna un cantec asa de minunat, incat pestritul fenix isi intinse aripile si canta si dantui dupa flaut. Plin de ritm si armonie era jocul. Melodia infiora adancul sufletului si cerul se deschidea celei care asculta.

Visatoare, Liang Yu intreba:

-Cum se cheama melodia?

Tanarul ii raspunse:

-Este cantecul muntelui Tai Hua.

-Vrei sa ma inveti si pe mine?

Tanarul zise:

-Prin frumusetea cantecului sunt legat de-acum de tine. In miez de toamna de vom revedea.

Apoi pasi spre dansa si o lua de mana. Uimita de bucurie, Liang Yu se trezi, dar gandurile ei inca mai staruiau in visul ce-l povesti si tatalui ei.

Printul s-a sfatuit cu sfetnicul Mong Ming si dupa aceea a trimis sa-l caute pe flacau. In apropierea muntelui Tai Hua afla, de la o batrana din sat, ca de cateva luni un tanar ciudat locuieste intr-o coliba asezata pe o creasta de stea lucie, ca el sade singur si arareori coboara ca sa aduca vin de orez, si in fiecare seara doineste din flautul, al carui sunet se aude de foarte departe si este asa de minunat, ca poti uita orice truda si grija. Nimeni nu stie de unde vine si nimeni nu poate sa-l intrebe despre asta, incheie batrana.

Mong Ming se calatori spre steaua tuguiata a muntelui. Aici gasi pe necunoscut aidoma cum il descrisese printesa. Ceva nepamantean, nu parea sa fie din lumea asta. Marele sfetnic se inclina adanc in fata lui si-l intreba de nume.

-Numele meu e Flaut, dar al tau? Ce te aduce in singuratatea mea?

-Eu sunt sfetnicul tarii. Fiica printului doreste un insotitor pentru naiul din care ea canta maiestrit; printul ma trimite sa te caut, fiindca el a auzit de arta ta.

-Cantecul meu e foarte modest, cunosc numai cateva melodii si nu cutez sa ma supun poruncii, raspunse tanarul.

-Vino cu mine, la domnul meu, se ruga sfetnicul, va judeca el insusi.

La turnul Felix printul primi pe flautist, care i se arunca dinainte si-i zise:

-Eu sunt crescut salbatic in munte, strain obiceiurilor voastre, aveti mila si iertati-mi nestiinta.

Printul privi nobila infatisare si apoi il pofti sa se aseze langa dansul.

-Aud ca a ta cantare e o frumusete. Poti canta si din nai.

Tanarul ii marturisi ca nu stie.

Atunci printul ii raspunse dezamagit:

-Eu nu caut un flautist.

Si intors catre sfetnicul sau, zise:

-Duceti pe tanar inapoi, nu e cantaretul dorit de fiica mea.

In vremea asta se ivi insotitoarea printesei.

-Doamne, stapana va roaga sa dati voie tanarului sa-si arate arta sa, intrucat mestesugul flautului e acelasi cu al naiului.

Printul incuviinta fiicei sale aceasta rugaminte, si tanarul lua in mana flautul, a carui licoare rosie rasfranta in ochii oamenilor ii faceau si mai sticlitori.

La intaia parte a melodiei Tai Hua adia o lina si domoala boare inspre oameni.

La a doua parte din cele patru laturi ale cerului coborau nouri colrati, si oamenii vedeau la sunetele muzicii minunate culori, iar la a treia parte, cocori dansau in aer un dant ritmic, pauni se asezau cate doi, mii de pasari inviorau ramurisul si cantecul lor era o necontenita armonie.

Atras de magia sunetelor, printul tacu multa vreme, apoi zise:

-Lamureste-mi deosebirea dintre nai si flaut; de unde vin amandoua? Dece melodia ta are putere asupra pasarilor?

Tanarul incepu:

-Nu Wa, cea care a descoperit naiul, dupa munca ei grea se odihnea cu muzica. Naiul, dupa cum stiti, e ca si fluierul. Flautul insa a fost nascocit de domnitorul Fu Hi. Naiul are forma aripilor pasarii Fenix. Flautul uneste tonurile naiului intr-o singura teava, insa le acorda asa deplin, ca pasarile cred ca-l aud pe Fenix, regele lor. In nenumarate stoluri ele vin incoace, spre a-l preamari pe regele lor si a-i canta cele mai frumoase cantece. Daca tonurile flautului il farmeca pe regele pasarilor, dar pe celelalte pasari cum nu le-ar putea ademeni?

Vocea tanarului suna clara ca apa izvorului; fericit il asculta printul, apoi vorbi si el:

-Eu am o fata care iubeste mai presus de toate armonia tonurilor, si adaose cu modestie: ea canta putin si din nai si nu-i voi putea da un sot pe care nu-l farmeca sunetele. Doresc sa fii sotul fiicei mele, Liang Yu.

Tanarul se inclina adanc si cu o infatisare demna raspunse:

-Eu sunt crescut salbatic in munti, cum as putea sa-mi ridic ochii spre fiica celui mai mare om al tarii?

-Fiica mea jura ca nu-si va alege alt barbat, decat pe acela care poate stapani naiul. Flautul tau face mai multe minuni decat naiul, el patrunde in adancul cerului si pamantului si misca toate fiintele. Suntem in miezul toamnei si visul fiicei mele merge azi spre implinire.

Strainului i s-a pregatit apoi ceremonia baii de nunta. L-au imbracat in vesminte scumpe si l-au condus in castelul Fenix al printesei.

A doua zi tanarul a fost numit dregator al curtii, totusi aceasta cinstire nu-l schimba.

Curand printesa invata melodia pasarii Fenix de la dansul.

Dupa o jumatate de an, intr-o noapte cu luna plina, cand Liang Yu si Siau Schi cantau cantecele lor dumnezeiesc de frumoase, se facu un mare vuiet in vazduh si un Fenix vioriu se lasa in jos pe stanga turnului, apoi pe dreapta se roti in sus un balaur rosu. Printesa nu pricepu nimic din toate astea.

-Eu nu sunt din lumea aceasta, zise Siau Schi. Am venit pe pamantul vostru sa alung minciuna si neoranduiala. S-au scurs peste o suta de ani de cand sunt spiritul muntelui Tai Hua. Curat si inaltator e cugetul tau si draga ti-e mizica, de aceea m-am calauzit spre tine. Acum s-a dus pentru noi timpul trait pe pamant. Fenix si balaurul asteapta sa ne indrume spre tarmurile cele luminate ale cerului.

Liang Yu voi sa-si ia ramas bun de la tatal ei. Siau Schi zise apoi:

-Cine vrea sa vina cu mine nu trebuie sa-si poarte gandul la nimic pamantesc.

Apoi Liang Yu incaleca pe Fenix si Siau Schi pe balaur, si asa zburara ei din turnul Fenix prin norii impestriti catre departarea nemarginitului. Minunat se auzea in noaptea aceea cum canta Fenix pe muntele Tai Hua.

In zori, insotitoarea printesei se grabi sa mearga la print spre a-i anunta taina acestei nopti. Amutit de durere o intelese printul.

De atunci sta zilnic in turnul Fenix, intru amintirea copiilor sai. Aci auzi intr-o buna seara melodia pasarii Fenix. Fericit asculta sunetele ei, care il chemau parca din alte taramuri.