POVESTE ENGLEZA
Au trait candva doi oameni intr-o
casuta, cu fiii si fiicele lor. Aveau atatia copii, ca nu mai stiau pe
unde sa scoata camasa, sa-i hraneasca si sa-i imbrace. Zi de zi aveau
parca nevoie de si mai multi bani si barbatul nu mai prididea trudind sa
castige. Cat despre sotia sa, toata ziulica gatea si cosea, spala si
cirpea. In cele din urma nu le mai ramase decat un singur lucru de
facut. Se adancira in padure cu cei trei copii mai mici si ii parasira
acolo. Inimile parintilor erau indurerate, caci ei nu ar fi vrut sa se
desparta de cele trei fetite, dar se temeau ca, daca nu o fac, ceilalti
copii ar pieri de foame.
Fetele mersera cat mersera, cautand
hrana si adapost, si, in cele din urma, ajunsera la o casa, in miezul
padurii. Intunericul incepea sa se lase; vazura o lumina la o fereastra.
Batura la usa si o femeie deschise.
-Ne puteti da ceva de
mancare ? intreba ele. Ne-am ratacit si ne e foame.
-Nu pot,
dragele mele, spuse femeia. Sunt maritata cu un urias si, daca vine
acasa si da de voi, o sa va omoare si va mananca la cina.
-Va
rog, spuse cu vocea stinsa cea mai mare dintre fete, noua nu ne e frica.
Nu credeti ca ne-ati putea da macar nitica mancare ? Suntem atat de
obosite si de infometate... Si izbucni in lacrimi.
Atunci
sotia uriasului socoti ca n-ar fi rau sa opreasca pe cele trei fete
peste noapte, poate ca sotul sau ar fi multumit sa mai schimbe bucatele,
nu tot carne de oaie, de vita si de porc. Asa ca le imbie:
-Bine, intrati, dragele mele, si o sa va dau ceva lapte si putina
paine si o sa stati langa foc, sa va incalziti.
Asadar, ii
multumira si intrara, desi nici uneia nu-i suradea sa cineze cu nevasta
uriasului. Dar ea nu le facu nici un rau si dupa ce au mancat se simtira
mai bine si tocmai se gandeau sa plece, sa gaseasca un loc unde sa
doarma, cand auzira niste bocanituri puternice de cizme: se intorsese
uriasul. Fetele erau atat de infricosate, incat tremurau in pantofi, dar
nevasta uriasului le linisti.
-Veniti, le chema ea,
ascundeti-va in dulapul acesta, pana cineaza. Poate n-o sa va
gaseasca.
Si le impinse pe toate trei intr-un dulap mare si
intunecos.
Uriasul navali in odaie, isi azvarli pe jos
maciuca si adulmeca.
-Simt miros de oameni, spuse el.
-Asi! spuse sotia sa. Intotdeauna te tii de adulmecat prin casa.
Sezi ca un baiat cuminte ce esti si cineaza; pe urma o sa vezi ce
surpriza ti-am pregatit. Dupa cina ea deschise larg usile dulapului si
scoase la iveala pe cele trei fete.
-Iata trei fete dragute,
zambi ea. Le-am dat sa cineze si vor ramane la noi peste noapte. Pot
dormi in pat cu fetele noastre. O sa fie putin inghesuiala, dar or sa se
descurce ele.
Deci cele trei fetite se dusera sa se culce cu
cele trei fete ale uriasului; cum mai sforaiau acestea si cum mai
horcaiau!
Ei, si cea mai mica dintre cele trei fetite, care
se numea Molly Whipple, era tare isteata si desteapta. Ea bagase de
seama ca inainte de a lua lumanarea si de a spune noapte buna fiicelor
lui, uriasul le pusese trei coliere de aur la gat. Dar lui Molly si
celor doua surori ale sale le pusese niste snururi de sfoara. Asa ca
Molly, oricat de obosita era, se stradui sa vegheze pana ce toata lumea
adormi adanc si fiicele uriasului incepura sa sforaie din rasputeri.
Atunci scoase in graba snururile de la gatul sau si al surorilor sale si
le petrecu in jurul gaturilor celorlalte fete, in locul colierelor de
aur. Pe acestea si le puse ei si surorilor ei.
In toiul
noptii, uriasul patrunse in camera tinandu-si maciuca in mana. Pipai pe
orbecaite gaturile fetelor cu snururi de sfoara, le smulse din pat si le
batu mar cu maciuca. Apoi rase cumplit si iesi. Cele doua surori ale lui
Molly Whipple se trezira tipand, dar Molly le sopti sa taca din gura si
sa se scoale, deoarece trebuie sa plece din casa inainte ca uriasul si
sotia sa sa se trezeasca. Asa ca foarte devreme, cand abia mijea de
ziua, se strecurara afara si plecara cat putura de repede.
Cand se facu zi, ajunsera la palatul regelui. Molly le conduse cu
indrazneala pe surorile sale la poarta si ceru sa vorbeasca cu
regele.
-Cine sunteti ?intreba Inaltimea Sa vazandu-le.
-Suntem trei fete sarmane, spuse Molly, si de-abia am scapat de
un urias marsav. Daca mi-e ingaduit, Inaltimea Ta, n-ar trebui sa dai
voie unei astfel de fiinte cumplite sa vietuiasca in regatul tau.
-Usor de spus, raspunse regele. Poate o sa ma-nveti cum sa scap
de el?
-Apoi, spuse Molly Whipple, mai intai trebuie sa-i iei
spada.
-N-ai vrea s-o iei mata pentru mine, fetito ? intreaba
regele.
-Pot incerca, Inaltimea Ta, spuse Molly. Si ce ai
face pentru mine daca dobandesc spada uriasului?
-Il voi
logodi pe fiul meu cel mai varstnic cu sora ta mai mare, fagadui
regele.
-Ma invoiesc, Inaltimea Ta, se lumina Molly; si fura
ospatate la palatul regal.
Molly se intoarse in aceeasi
seara, de una singura, la casa uriasului, si, cand se intuneca, se
strecura inauntru fara a fi vazuta si se ascunse sub patul uriasului.
Curand el veni de la cina, adulmeca putin, dar era prea ostenit pentru a
privi sub pat si nu peste mult incepu sa sforaie, incat se cutremura
intreaga camera si trosnetele patului aproape ca o asurzira pe Molly.
Atunci, ea iesi taras si insfaca spada ce atarna deasupra capului
uriasului. Pe cand se furisa spre usa, de grea ce era, o lasa sa
zdrangane pe podea, si zgomotul il trezi pe urias care, pe data, tasni
din pat si fara a mai intarzia sa-si ia maciuca, tipa zdravan si o urma
pe Molly afara. Merse cu pasi uriesesti, dar Molly era sprintena si
foarte curand ajunsera la Podul-dintr-un-fir-de-par, astfel denumit
deoarece era cel mai stramt si mai firav pod din lume. Molly il
strabatu, dar uriasul nu putu; ea se opri de cealalta parte, gafaind, pe
cand el o ameninta cu pumnul si striga:
"Pleaca, Molly
Whipple, pleaca!
daca iarasi te mai vad,
vei simti
al meu prapad!"
Dar Molly ii arata spada mare si striga:
,,De-alte doua dati, batrane,
o sa mai auzi de mine
!"
Apoi rase vesel si fugi spre palatul regal. Ajungand
acolo, regele fu incantat sa primeasca spada vrasmasului sau, uriasul
ticalos si logodi cu draga inima pe sora cea mai mare a lui Molly cu
fiul sau mai varstnic. Si petrecura de pomina, cu mare bucurie.
-Ei, ii spuse regele lui Molly, daca ai putea pune mana pe punga
uriasului, care e ascunsa sub perna lui, 1-as logodi pe al doilea fiu al
meu cu cealalta sora a ta.
-Foarte bine, Inaltimea Ta, spuse
Molly facand o plecaciune. Voi face aceasta de-mi va sta in putere.
Asadar, Molly se indrepta spre casa uriasului din nou si cand se
intuneca, se strecura inauntru si se ascunse sub pat. Nu peste mult
uriasul veni de la cina, se azvarli in pat si incepu sa sforaie ca o
locomotiva. Lui Molly nu-i fu catusi de putin greu sa-si strecoare mana
sub perna si sa scoata punga. Dar, pe cand isi cauta drumul spre usa, se
impiedica de o oala mare de piatra si o darama, iar zgomotul caderii ei
il trezi pe urias, care sari ca ars si se repezi spre usa prin care
Molly tocmai disparea. Apoi, vezi, uriasul era un alergator de forta,
dar Molly era sprintena, si curnd ajunse la Podul-dintr-un-fir-de-par,
pe care uriasul nu-1 putea trece.
Molly statea de o parte si
uriasul de cealalta a podului lui si el iar striga:
"Pleaca,
Molly Whipple, pleaca !
daca iarasi te mai vad,
vei simti al meu prapad!"
Si o ameninta cu pumnul sau
paros; dar Molly rase si ii arata punga, strigandu-i:
,,Inca
o data, zau, batrane,
c-o sa mai auzi de mine!"
Si
dupa aceasta fugi si pieri cat ai zice peste. Cand se inapoie la palatul
regelui, ii dadu acestui punga si regele nu mai putu de bucurie. Facu
toate cele cuvenite pentru logodna fiului de-al doilea cu mezina si au
petrecut de pomina.
-Ei, si-acum, cuvanta regele, cand se
ispravi petrecerea, ar mai fi un singur lucru pe care as vrea sa mi-1
aduci. Nu va fi lesne; si daca-1, dobandesti, te voi insoti cu fiul-meu
cel mai mic, de indata ce vei fi destul de mare.
-Ce trebuie
sa-ti aduc? intreaba Molly.
-Trebuie sa iei inelul de aur din
degetul uriasului, rosti regele.
Deh, Molly si-1 inchipui pe
uriasul cel rau apoi isi indrepta gandul spre, tanarul si frumosul print
si cugeta ca ar vrea tare mult sa fie si ea printesa ca surorile sale,
asa ca fagadui sa incerce. Pleca chiar in acea noapte si cand se facu
destul de intuneric, se strecura in camera uriasului si se ascunse sub
pat. Peste putin, uriasul se sui in pat si sforaitul lui era ca bubuitul
a douasprezece cutremure de pamant. Luna se strecura prin fereastra si,
la lumina ei, Molly putu vedea ca mana uriasului atarna din pat si zari
inelul de aur ce sclipea si sticlea. Se intinse, apuca inelul si il
trase nitel. Dar inelul era strans lipit de degetul uriasului si tot
patul se scutura de sforait, cat despre Molly, ea dardaia de spaima, asa
ca de-abia putu misca inelul, o farama. Dar de miscat din loc, tot il
misca si tocmai cand il scoase, uriasul striga infricosetor, o apuca pe
Molly de mana stringand ingrozitor si sari din pat. Ochii sai fiorosi
luceau in lumina lunii si vocea lui rasuna furioasa.
-Aha,
Molly Whipple! spuse el. Tot te-am prins pana la urma, nu-i asa ?
Spunea-i ca mai vii pe la mine!
-Da domnule, spuse Molly cu
glasul pierdut.
-Si eu ti-am spus ca o sa simti prapadul meu,
nu-i asa ?
-Da domnule, spuse Molly cu glasul si mai
pierdut.
-Atunci, spune-mi, glasui el foarte linistit si
hotarat, spune-mi, Molly, deoarece esti atat de isteata, daca tu m-ai fi
prins pe mine, ce mi-ai fi facut, ei?
-Ce ti-as fi facut?
intreba Molly.
-Da, mormai uriasul. Asta sa-mi spui si
grabeste-te.
-O sa-ti spun ce ti-as fi facut, raspunse Molly.
Vezi sacul acela mare pe care-l tii acolo, de-ti aduci mancarea acasa in
el? Ei, bine, te-as fi legat inauntru, impreuna cu o pisica, un caine,
un ac cu ata si o pereche de foarfece.
-Da, spuse uriasul. Si
apoi?
-Apoi, spuse Molly, as fi mers in padure si mi-as fi
taiat cel mai mare bat cu putinta si te-as fi batut cu el pana ti-ai fi
pierdut firea.
-Asadar, asta mi-ai fi facut, nu-i asa, daca
ti-ar fi stat in putere, Molly Whipple? Atunci, chiar asta voi face si
eu cu tine. In sac! Si, de indata ce se crapa de ziua, ma duc in padure
sa tai un bat, sa te bat cu el.
Deci o ridica pe Molly si o
lega intr-un sac, impreuna cu o pisica, un caine, un ac cu ata si o
pereche de foarfece mari. Apoi innoda bine gura sacului, il agata
intr-un cui in perete si se duse inapoi la culcare. Molly, in sac, facu
cunostinta cu pisica si cu cainele, se intinse cat putu mai bine si
astepta pana dimineata.
De indata ce se lumina, uriasul porni
spre codru, lasand-o pe Molly legata zdravan in sac.
In
curand intra in camera nevasta uriasului.
-Simt miros de
oameni, spuse ea, adulmecand.
-Doamna urias, doamna urias ! o
striga Molly din sac. Dumneavoastra sunteti ?
-Ce cauti in
sac? o intreba sotia uriasului.
-Oh, daca ati putea vedea ce
vad eu! surase Molly.
-Si ce vezi acolo inauntru ? intreba
nevasta uriasului.
-Lucruri de necrezut, raspunse Molly. Daca
le-afi putea vedea si dumneavoastra!...
-Lasa-ma si pe mine
inauntru, o ruga sotia uriasului, ca sa pot si eu sa vad ce vezi tu.
Asa ca Molly isi facu repede drum cu foarfecile. Lua acul si ata
cu ea si sari pe podea. Apoi o ajuta pe nevasta uriasului sa se catere
in sac si cusu taietura cat de strans putu. Tocmai ispravise sa coasa,
cand il auzi pe urias intorcandu-se. Care va sa zica, se ascunse in
spatele usii si astepta. Uriasul intra cu pasi mari in camera, scuturand
un copac intreg in mana, cu care se intorsese din padure.
-Acum, striga el, unde e fata aceea obraznica? Ii arat eu indata!
Auzi, voia sa ma lege intr-un sac si sa ma bata cu un bat!
Ridica trunchiul pe care il carase din codru si incepu sa loveasca
sacul cu el cat de tare putea.
-Eu sunt, nu e fata ! striga
din sac nevasta uriasului. Da-mi drumul, n-auzi!? Da-mi drumul!
Insa uriasul nu o putea auzi, deoarece pisica si cainele pornira o
atare harmalaie de miorlaituri si de latraturi, ca vocea ei fu inabusita
de-a binelea. Cat despre Molly, ea se ghemuise in spatele usii si
pandea; nu-i parea rau catus de putin pentru nevasta uriasului,
amintindu-si cum se facuse ca-i e mila de ea si surorile ei si
deschisese apoi dulapul lasandu-le prada sotului sau. Totusi, dupa un
timp, isi incerca norocul si se strecura afara din casa. Dupa aceasta
alerga inapoi la palatul regelui si-i dadu inelul uriasului.
Regele nu mai putu de bucurie vazand-o, deoarece se temuse ca de
aceasta data s-ar fi putut intampla ca uriasul sa fie mai iscusit ca ea:
pe deasupra, era o fata atat de frumoasa si de isteata, incat stia ca ar
fi fost o sotie minunata pentru praslea.
Asadar, iata ca
Molly fu logodita cu cel mai mic dintre baieti; si dupa cativa ani, cand
mai crescura, se facu nunta mare, de i se duse vestea, sa se bucure
toata lumea. Asta, pentru ca printul era iubit de intreg norodul si
pentru ca Molly prin iscusinta ei si prin invingerea uriasului s-a facut
si ea iubita de toti.
In ceea ce-l priveste pe urias, dupa ce
i-au fost luate spada vrajita, punga si inelul, si-a pierdut puterea de
a mai face rau prin tara; a inceput sa lancezeasca, se intrista si
curand nu se mai auzi nimic despre el. Toti parintii de prin
imprejurimi, pana hat-departe, aveau pricina sa-i fie recunoscatori lui
Molly pentru a fi scapat tara de marsavul urias care amenintase vietile
copiilor lor.