Autor: fara autor
Pacala si Tandala mergeau printr-o padure. Intr-un copac, ei vazura
o pasare.- Mai, Tandala, uite o pasare! Hai s-o prindem, s-o frigem si s-o mancam boiereste, zise Pacala lingandu-si degetele.
- Ca bine zici. Dar cum s-o mancam fara sare? Sa stai tu s-o pazesti ca sa nu zboare si eu dau fuga in sat sa aduc niste sare! Cand voi veni, va fi vai de mama ei si halal de noi.
Fugi Tnadala cat il tineau picioarele in sat dupa sare, iar cel ramas se gandeste ca n-ar fi rau pana atunci sa se suie in copac si sa prinda fripturica. Tocmai cand se apropiase de pasare, nebagand bine seama, aluneca de sus de pe craca si cazu.
Pasarea zbura in departare, lasandu-l pe Pacala sa se vaiete. Iata ca soseste si Tandala cu sarea. Vazand ca pasarea nu este nicaieri si auzind pe Pacala ca se vaieta, zise:
- Vezi ma, prostule, ca daca ai mancat nesarat te-ai imbolnavit?!
