A fost odata un om care avea patru fii. El voia ca fii lui sa invete sa nu mai judece pripit lucrurile. De aceea, i-a trimis pe fiecare pe rand, cate un anotimp sa priveasca un par. Pe primul l-a trimis iarna, pe al doilea primavara, al treilea vara, si pe mezin toamna.
Cand au revenit, i-a adunat si i-a pus pe toti sa descrie ce au vazut. Primul a zis ca era urat, cu crengi golase, intoarse si rasucite. Al doilea ca era acoperit de muguri verzi si promitea mult. Al treilea fu de acord si spuse ca era plin de flori ce raspandeau un dulce parfum, cum nu mai vazuse pana atunci. Al treilea a fost de acord cu toate acestea si a adaugat ca era incarcat de fructe coapte, implinit si plin de viata.
Omul le-a explicat atunci ca toti au dreptate, pentru ca fiecare a vazut doar un anotimp din viata copacului. Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni cunoscandu-l doar o anumita perioada.
Asta este esenta firii, a placerii, bucuriei si dragostei pe care ti-o da viata si n-o poti masura decat la sfarsitul tuturor anotimpurilor.
Daca renunti iarna, vei pierde promisiunea primaverii, frumusetea verii si bogatia toamnei. Nu lasa ca vicisitudinile unui sezon sa-ti umbreasca bucuria celorlalte.
Nu judeca viata doar dupa o perioada grea! Depaseste greutatile si sigur vor veni apoi vremuri bune!
Traieste simplu! Iubeste cu generozitate! Sa-ti pese de tot si toate! Vorbeste cu bunavointa!
