Printul de turta dulce

Printul de turta dulce

Autor: Mihaela-Alexandra Rascu

Pe vremea cand copacii erau modelati din acadele, in albia raurilor curgea cacao cu lapte, iar florile din caramel colorau iarba de biscuiti de langa Muntele de Piscot, traia in tinutul soarelui de zahar candel un print cunoscut pentru blandetea si dragalasenia lui, Printul de Turta Dulce.

Castelul sau nu era atat de mare si de stralucitor cum era cel al Printului de Diplomat de exemplu, sau cel al Printului de Tiramisu, dar in preajma lui, traiau in buna pace iepurasi de ciocolata, fluturasi de zahar colorat, pasarele gumate, pitici de inghetata si multe alte vietuitoare dulci, atrase de bunatatea printului nostru.

Cel mai mare regat al acelor timpuri, insa, era Regatul de Ciocolata. Fiecare print din tinuturile invecinate trebuia sa dea ascultare Regelui de Ciocolata, care se ingrijea ca toti supusii sa fie multumiti si sa aiba tot ce le era necesar pentru un trai indestulat. Regele de Ciocolata avea o fiica, Printesa de Martipan, atat de frumoasa, incat fiecare print si-o dorea de sotie.

Dar, vedeti voi, regele, tatal ei, nu se indura sa se desparta de ea, asa incat, ii construise un mic palat de bezea in Regatul de Ciocolata, ferit de privirile strainilor si departe de drumurile umblate.

Acolo, Printesa de Martipan, se distra toata ziua, modeland ornamente din fondant si jucandu-se cu figurinele de zahar care o insoteau peste tot.

Intr-o zi, in timp ce se plimba cu barcuta din tarta pe Raul de Frisca din apropierea palatului de bezea, printesa zari pe malul drept un print, rezemat de tulpina stravezie a unui pomisor din acadea roz, care canta duios dintr-un fluier fondant. in jurul sau, se adunasera figurine de tot felul, leganandu-se in ritmul atat de dulce, incat printesa simti numaidecat nevoia sa coboare pe mal si sa se alature vietatilor din regat.

Nu mai vazuse pana atunci un print, asa incat ramase cu ochisorii albastri si rotunjori ca niste margele, atintiti asupra cantaretului. Era atat de frumos cu parul lui carliontat, de culoarea vaniliei, cu ochisorii ca niste boabe de fistic si gurita rotunda ca o cireasa, incat, simti pe loc ca inimioara ei trandafirie se umple de un sentiment cremos, delicios.

- Buna, eu sunt Printesa de Martipan si locuiesc in palatul de bezea, vrei sa fim prieteni?

- Buna, eu sunt printul de Turta Dulce si locuiesc in castelul de turta dulce cu oglinzi. Sunt foarte fericit ca te-am intalnit, ii raspunse printul, sarutandu-i manuta delicata, ca un cavaler adevarat!

Din acea zi, Printesa de Martipan incepu sa-si petreaca din ce in ce mai mult timp pe malul Raului de Frisca in compania Printului de Turta Dulce, ascultand minunatele melodii pe care acesta le canta pentru ea. Iata insa ca, in acest timp, Regele de Ciocolata de imbolnavi grav si cazu la pat. Regina Zaharica nu stia ce sa mai faca pentru a-l insanatosi.

Regele incepu sa se topeasca, incetul cu incetul, oricat de multi pitici de inghetata chemase regina sa i se alature si oricat de departe ar fi plecat soarele din zahar candel. Pe patul de suferinta, regele isi chema sotia si fiica.

- Dragele mele, eu nu mai am multe zile de trait, asa ca, in mainile voastre va ramane soarta regatului. Vreau ca fetita mea sa aleaga cel mai bun sot posibil, care sa conduca cu mare atentie, devotament si dragoste tinutul dulciurilor. Ca sa nu iscam dusmanie intre printii care ne sunt vecini, vom organiza o intrecere care va dura cinci zile. Trimiteti soli la toate castelele ca, din vointa mea, cei care doresc mana Printesei de Martipan se pot prezenta la palat.

- Tata, incepu cu sfiala printesa, mie mi-e drag un print…

Regele de Ciocolata dadu din mana, oprind-o la jumatatea cuvintelor:

- Toti printii trebuie sa aiba o sansa la conducerea regatului!

- Atunci, fa o intrecere pentru regat, nu si pentru mana mea!

Regina Zaharica o prinse pe printesa de un brat si o scoase din camera in care regele suferea cumplit. Nu era timpul sa-si faca parintele sa sufere mai mult si nici sa se indoiasca de motivele pentru care el considera ca soarta regatului era legata de mana fiicei sale. intristata peste masura, Printesa de Martipan porni in cautarea Printului de Turta Dulce.

- Vino sa fugim in lume impreuna, il ruga frumoasa printesa de indata ce ajunse in bratele lui dulci. Nu vreau sa mai raman in regat daca tu nu poti fi alaturi de mine!

Printul de Turta Dulce ii zambi cu blandete:

- Nu trebuie sa ii superi pe parintii tai si nu te ingrijora! Nimic nu mi-ar face placere mai mult decat sa te iau de sotie, asa ca am sa particip la intrecerea pentru mana ta cu cel mai mare drag. Sunt destul de priceput in ale dulciurilor ca sa pot spera la castig.

- Ce se va intampla daca nu vei castiga?

- Vom vedea atunci…

Chiar daca Printul de Turta Dulce reusi sa o linisteasca pe moment, Printesa de Martipan ramase ingandurata. Doar ea stia cum incercase de cateva ori Printul de Tiramisu sa asedieze palatul de bezea si cate scrisori gelatinoase ii trimisese Printul de Diplomat pentru a o cuceri. Ar fi fost si mai ingrijorata daca ar fi stiut ca insotitoarea ei, Amandina, era verisoara Printului de Dobos, un print intunecat, care se hotarase sa devina regele Regatului de Ciocolata cu orice pret. in acea seara, dupa ce se asternu linistea peste toate dulciurile, Amandina iesi din palatul de bezea si dadu fuga la varul ei.

- Esti pe cale de a-ti vedea visul cu ochii! Regele de Ciocolata se topeste in sfarsit!

- E de mirare cum a rezistat pana acum, spuse Printul de Dobos, doar am aprins focul in palatul de ciocolata de o saptamana. N-am crezut ca vor rezista ambalajele pana ce prinde regele sa se inmoaie. Ce vesti imi aduci, asadar? E gata sa imi lase tronul mie? M-a chemat alaturi de el?

- Nu uita ca in regat sunt inca trei printi si cu totii sunt de neam nobil! Vestea buna este ca regele a hotarat sa lase regatul celui care o va lua de sotie pe Printesa de Martipan.

- Aha, cum tu esti insotitoarea ei, aste va fi doar o formalitate.

- Vestea rea este ca printesa este indragostita de alt print.

- Cine e natafletul pe care il iubeste? Tu trebuie sa stii!

- E Printul de Turta Dulce!

Printul de Dobos izbucni in ras. si rase, pana incepu sa-i curga crema dintre foi:

- Nu e o amenintare acest „Turta”, am sa ma ocup eu de printesa. Cativa trandafiri din caramel, cateva cuvinte dulci, stiu ce am de facut!

- Pai, nu! Tatal ei a decis ca sa organizeze o intrecere, iar cel mai bun, cel care va castiga intrecerea, va obtine si fata si regatul. Printul de Dobos se intuneca si mai tare, glazura lui devenind aproape neagra.

- Si… care vor fi probele?

- Nimeni nu stie, dar am sa-ti dau eu de stire! Acum trebuie sa plec, altfel se va observa lipsa mea. Am sa-i vorbesc si printesei despre tine!

- De ce nu ai facut-o pana acum?

- Nu stiam ca esti interesat de ea.

- Eram interesat de regat in mod special, dar nu poti ignora o frumusete atat de speciala ca Printesa de Martipan. Dar, din cate stiu eu, parca si tie iti placea Printul de Turta Dulce!

Amandina nu raspunse. Nu avea sa recunoasca in fata varului ca se indragostise pana peste crema spumoasa de blandul print pe care-l indragea Printesa de Martipan. Varul ei era rautacios si razbunator, asa ca se temea pentru foile si glazura ei.

Nu se gandi insa ca, spunandu-i Printului de Dobos despre Printul de Turta Dulce, avea sa-l puna pe acesta in mare pericol. Varul ei, era tare lenes, nepriceput si ii mergea mintea la rautati. in zilele ce urmara, se invarti pe langa palat, se inscrise la intrecere, dupa care incepu sa analizeze sansele fiecarui participant.

Vedeti voi, cel mai harnic, cel mai dibaci si cel mai dulce, era Printul de Turta Dulce. Orice probe ar fi stabilit Regele de Ciocolata, erau sanse mari ca „Turta” sa castige si printesa si regatul. Asa ca, in noaptea dinaintea zilei stabilite pentru intrecere, Printul de Dobos se strecura in palatul de turta dulce cu oglinzi, patrunse in camera printului si presara peste el din belsug sare si piper.

In ziua intrecerii, in fata Regelui de Ciocolata care se lipise de tron in marea lui suferinta, se prezentara toti cei patru printi din vecinatate. Printesa de Martipan care ii statea alaturi, nu avea ochi decat pentru Printul de Turta Dulce.

Era ingrijorata pentru ca dragul ei print ajunsese ultimul, se clatina pe picioare si avea o culoare maronie foarte nesanatoasa fata de stralucirea aurie cu care era ea obisnuita. Mai mult decat atat, parea sa nu auda si sa nu vada nimic in preajma lui. Se rezemase de Printul de Tiramisu pe care il imbrancise in printul de Diplomat, in timp ce printul de Dobos zambea privind cutezator in directia ei.

- Ceva nu e in regula, murmura la urechea Amandinei.

Amandina isi cunostea varul foarte bine, asa ca intelese imediat ca zambetele trufase pe care le impartea acesta aveau legatura cu starea grava in care se parea ca se afla Printul de Turta Dulce.

- Ma duc sa vad, ii spuse printesei, hotarata sa profite de ocazie pentru a-i marturisi printului ca ea este foarte indragostita de el si pentru a-l convinge sa nu participe la intrecere.

- Da-i te rog acest biletel din partea mea, spuse Printesa de Martipan, strecurandu-i o foita gelatinoasa insotitoarei. Amandina cobori printre figurinele de zahar, desfacand biletul printesei.

"Dragul meu print, scria cu litere inflorite domnita de martipan, inima mea iti apartine. Indiferent de rezultatul acestei intreceri, vreau sa imi petrec toata viata alaturi de tine." Amandina sfasie biletul si scrise pe o alta foita de gelatina. "Printule! Indiferent de rezultatul acestei intreceri, mana mea si regatul, apartin Printului de Dobos." Rula biletul si il strecura in palma Printului de Turta Dulce, care abia se mai tinea pe picioare printre participantii la intrecere. Astepta pana ce se convinse cu ochii ei ca acesta citi biletul, dupa care se intoarse langa Printesa de Martipan.

- Ce s-a intamplat, intreba de indata printesa?

- Nu mai doreste sa participe la intrecere si nu stie cum sa faca sa nu supere pe nimeni, zise repede Amandina.

Domnita se facu alba la fata si zambetul ii pieri imediat. Inclina fruntea impodobita cu flori albe de fondant si cateva lacrimi de zahar candel aparura in ochisorii rotunzi.

Langa tron, se jucau doi iepurasi de ciocolata, care, auzira fara sa vrea discutia dintre printesa si insotitoarea ei.

- Nu cled plostiile asestea, vorbi stalcit cel mai mic iepuras. Plinsul o adola pe plinsesa! S-o ulmalim pe Amandina!

Zis si facut! De indata ce insotitoarea se facu nevazuta din preajma printesei, cei doi iepurasi ii luara urma. Nu mica le fu mirarea cand o vazura intrand in cortul Printului de Dobos, care se pregatea pentru prima proba a intrecerii. Isi strecurara urechile lungi pe sub foile de placinta ale cortului, atenti la discutia care se purta departe de participantii la evenimentul mult asteptat.

- Ce i-ai facut Printului de Turta Dulce?

- Stai linistita, doar am aruncat pe el sare si piper. Isi va reveni intr-o zi, doua, daca face o baie in lapte cu miere. Destul ca sa fiu eu sigur ca voi castiga intrecerea. Vad ca regele se tine tare de tot. Am sa trec in noaptea asta sa verific focul de sub ambalajele de ciocolata. N-as vrea sa se stinga atunci cand mi-e mie lumea mai draga.

Iepurasilor le era destul ce auzisera pana in acel moment. Cel mic dadu fuga la Regele de Ciocolata, iar cel mare, la Printesa de Martipan. Cand se intoarse Amandina la locul intrecerii, fu intampinata de soldatii din zahar candel care o dusera in fata familiei regale. Incerca sa minta, sa ascunda legatura ei cu Printul de Dobos si cu uneltirile lui, dar Printul de Turta Dulce, care tocmai fusese imbaiat in lapte si miere, arata fetelor regale biletul adus de Amandina.

Printesa de Martipan fu cat pe ce sa se topeasca de suparare. Noroc ca printul era langa ea si o tinu in brate pana ce isi reveni. Regele anula intrecerea, il alunga din tinutul sau pe Printul de Dobos si se inzdraveni de indata ce focul pus in palatul sau fu gasit si stins.

Vreti sa stiti ce s-a intamplat cu Printul de Turta Dulce si Printesa de Martipan? Au facut o nunta mare, iepurasii de ciocolata au purtat trena miresei si i-au insotit pe cei doi in palatul de turta dulce cu oglinzi, in care s-au nascut mai apoi multi copilasi de turta dulce, care ies de Craciun din palatul lor si se catara pe ramurile bradutilor impodobiti in fiecare casa. In cele din urma, am incalecat pe o acadea si v-am spus dulce, povestea mea.