Astmul bronsic este o boala inflamatorie, cu evolutie cronica, ce debuteaza in copilarie sau in primii ani ai adolescentei. Copiii cu astm bronsic respira greu, din cauza ingustarii cailor respiratorii si a productiei de mucus. Netratata, aceasta afectiune poate determina schimbari permanente la nivelul bronhiilor si, implicit, afectarea plamanilor, existand un risc crescut de complicatii precum bronsita sau pneumonia.
Astmul bronsic, o afectiune ereditara, cu componenta alergica
Astmul bronsic afecteaza aproximativ 7% dintre copiii din Romania, reprezentand cea mai intalnita boala cronica la aceasta categorie de varsta. Statisticile arata ca afectiunea debuteaza in primii 5 ani de viata, afectand mai mult baietii decat fetele. Boala poate fi greu de diagnosticat, mai ales ca micutul nu poate sa explice clar ce simte. Semnele care iti pot arata ca ceva nu este in regula cu copilul sunt:
- apatia;
- lipsa chefului de joaca;
- oboseala la eforturi mici;
- respiratia suieratoare (wheezing);
- stare de agitatie;
- cel mic isi foloseste muschii pieptului si gatului pentru a respira.
Aceste simptome, inclusiv wheezing-ul, sunt insa specifice multor boli, asa ca cel mai bine este sa mergi cu copilul la un medic pediatru, pentru o evaluare completa si corecta.
Un copil mic are caile respiratorii mult mai subtiri decat un adult, asa ca respiratia suieratoare poate sa apara si in timpul racelii comune sau a unei infectii respiratorii. Pe masura ce micutul creste, caile respiratorii se largesc si wheezing-ul nu mai apare.
Este adevarat ca riscul de a dezvolta astm bronsic este mult mai mare in cazul copilului care prezinta wheezing des, atunci cand raceste sau contracteaza o viroza respiratorie, insa numai in cazul in care exista o istorie familiala de astm sau un teren atopic. Altfel spus, simpla prezenta a wheezing-ul in raceala nu este un indicator sigur pentru astm bronsic. Medicul poate suspecta ca micutul sufera de astm in cazul in care:
- unul dintre parinti a fost deja diagnosticat cu astm;
- copilul prezinta semne de alergie, eczeme pe piele sau a suferit de dermatita atopica;
- cel mic are tendinta sa gafaie atunci cand vine in contact cu aerul rece sau cand alearga;
- respiratia dificiala se agraveaza in timpul noptii si a trezit copilul din somn.
In majoritatea cazurilor, copiii dezvolta forma alergica a astmului declansata de diversi factori agravati precum polenul, mucegaiurile, praful, parul de animale sau poluarea.
Cauzele astmului bronsic la copii
Astmul bronsic are aceeasi cauza, atat la copii cat si ala adulti: inflamarea repetata a cailor respiratorii. Acest proces inflamator determina o sensibilitate exagerata a cailor respiratorii, care se pot ingusta atunci cand devin iritate. Din fericire, astmul bronsic la copii se poate trata cu succes, prevenindu-se astfel deteriorarea alveolelor pulmonare si instalarea insuficientei respiratorii.
Specialistii nu au putut identifica exact de ce unii copii si adulti sunt mai predispusi inflamarii cailor respiratorii. Medicii tind sa creada ca boala apare in contextul combinarii factorilor genetici cu factorii de mediu si raspunsul autoimun. Ce se stie sigur este ca boala se mosteneste, fiind agravata de mai multi factori (triggeri), incepand cu virozele respiratorii, poluarea, fumul de tigara sau diferiti alergeni.
Criza de astm la copii este o urgenta pediatrica
Atunci cand copilul are o criza de astm, saturatia in oxigen scade sub 95%, fapt confirmat de oxiometrie (masurarea concentratiei de oxigen din sange). Daca saturatia scade prea mult, copilul risca ameteli pierderea constiintei si, in cazuri grave, moartea prin asfixie. Prin urmare, copilul trebuie trasportat la urgenta, pentru a primi tratament adecvat.
In timpul unei crize de astm, copilul manifesta urmatoarele simptome:
- Respiratia este rapida, sacadata;
- Copilul nu poate elimina aerul din plamani si are tendinta sa se sufoce. O noua inspiratie se produce cu greutate, din cauza faptului ca spatiul inspirator din plamani se tot umple cu fiecare respiratie;
- Copilul se apleaca in fata si se tine cu maine de un suport, cum ar fi o masa, un parvaz sau un pat, in incercarea de a-si fixa bratele si a-si folosi muschii pieptului pentur a respira;
- Micutul scoate un suierat, in timp ce respirara;
- Se remarca semne de cianoza (invinetirea buzelor). Copilul isi schimba culoarea pielii, devine palid si transpira masiv.
Investigatii si metode de diagnostic
Simptomele astmului bronsic la copii pot fi usor confundate cu cele ale racelilor, infectiilor virale sau respiratorii, de aceea diagnosticul poate fi dificil de confirmat in urma unei simle consultatii. De asemenea, metodele de diagnostic depinde si de varsta copilului, unele din teste neputand fi efectuate copiilor cu varsta mai mici de 4 ani.
Spirometria este cel mai frecvent test folosit pentru diagnosticul astmului bronsic la copiii cu varsta mai mari de 6 ani. Ea se realizeaza cu ajutorul unui aparat, care masoara rapiditatea cu care aerul este inspirat si expirat, precum si cantitatea de aer introdusa in plamani si eliminata afara. Testul il ajuta pe medicului specialist sa stabileasca daca fluxul de aer mobilizat in si din plamani este scazut din cauza inflamatiei bronhiilor si daca diametrul cailor aeriene inflamate poate reveni la normal dupa administrarea de medicamente specifice. Aceasta explorare functionala trebuie efectuata la intervale de cel putin 1 an sau 2, de la inceperea tratamentului pentru astm bronsic.
Atunci cand rezultatele spirometriei sunt normale, dar simptomele de astm bronsic sunt prezente frecvent, medicul specialist poate decide masurarea modificarilor de respiratie din timpul zilei, cu ajutorul volumului expirator de varf (maxim), o data la una sau doua saptamani.
Bronhoscopia este o alta metoda de diagnostic, folosita atunci cand se suspecteaza existenta unei tumori sau prezenta unui corp strain, ce pot determina simptome asemanatoare cu cele intalnite in astmul bronsic. Medicul va utiliza un tub flexibil, numit bronhoscop, pentru a examina caile aeriene. Testul este recomandat daca wheezingul se aude inegal in cei doi plamani sau daca copilul nu raspunde bine la tratamentul antiastmatic. Aceasta tehnica permite efectuarea unei biopsii (recoltarea unei parti foarte mici din peretele bronhiilor), cu scopul de a detecta eventualele modificari de tesut, caracteristice astmului bronsic.
Testele cutanate, efectuate de medicul specialist alergolog, sunt folosite in depistarea astmului cu componenta alergica. Testarea cutanata dureaza aproximativ o ora, si consta in aplicarea unor picaturi din diverse solutii, pe bratele copilului, urmata de inteparea usoarea a pielii, pentru a testa reactia alergica. Dupa aproximativ 15 minute, medicul va masura gradul umflaturii si inrosirii tegumentului la nivelul intepaturii, pentru a determina care alergen a cauzat reactia alergica. Testarea cutanata este rapida, usoara si relativ sigura, fiind necesara atunci cand se ia in calcul administrarea de vaccinuri antialergice (imunoterapie).
Exista si analize de sange, utilizate in confrimarea diagnosticului de astm bronsic alergic.
Testul RAST, de exemplu, consta in prelevarea unei proba din sangele venos. Ulterior, proba este testata pentru anticorpii IgE, produsi de sistemul imunitar al copilului, ca raspuns la un anumit tip de alergie. Testul RAST poate fi efectuat impreuna cu testelor cutanate alergice sau in locul lor. Pentru masurarea nivelului de IgE se poate folosi si testul ELISA.
Pentru a deosebi astmul bronsic de alte boli cu simptome sau caracteristici similare, specialistii mai folosesc diagnosticul diferential. Astmul bronsic este o afectiune cu simptomele ce variaza de la variaza de la copil la copil. Mai mult, manifestarile bolii se schimba de-a lungul timpului la acelasi copil. Pentru a-asi da seama daca e vorba de astm bronsic, raceala, gripa sau o infectie respiratorie de natura virala, medicul poate solicita o radiografia toracica sau efectuarea testului transpiratiei, care masoara cantitatea de sare din sudoare. Acesta din urma este folosit pentru a determina daca simptomele sunt produse de o boala autoimuna, numita fibroza chistica.
Metode de tratament
Astmul bronsic la copii nu se vindeca, insa simptomele lui pot fi controlate cu ajutorul unor medicamente din categoria corticosteroizilor si beta2agonistilor. Acestea se administreaza de regula prin inhalatii. Schema de tratament si dozele vor fi stabilite de medicul specialist.
Scopurile declarate ale tratamentului antiasmatic sunt:
- Reducerea inflamatiei cailor aeriene, pentru a preveni modificarile lor pe termen lung;
- Scaderea severitatii, frecventei si duratei crizelor de astm bronsic prin evitarea expunerii la stimuli agravanti;
- Tratarea episoadele acute, atunci cand ele apar;
- Asigurarea unei vieti normale, prin reducerea simptomelor.
Tratat corespunzator, astmul nu pune viata copilului in pericol si ii permite sa se bucure de copilarie, sa se joace, sa mearga la scoala, sa faca sport si sa desfasoare activitati in aer liber.
Sugarii si copiii mici au nevoie de un tratamentul precoce al simptomelor, pentru a preveni instalarea insuficientei respiratorii. Severitatea simptomelor la aceasta categorie de varsta este mai mare decat in cazul adultilor, deoarece caile respiratorii ale copiilor mai mici de 4 ani au un diametru ingust.
Ca metoda de prevenie a astmului bronsmic, specialistii recomanda tratamentul cu medicamente cu eliberare prelungita pentru sugarii si copiii mici care:
- manifesta simptome de astm de cel putin 2 ori pe saptamana, ceea ce impune un tratament constant;
- au episoade severe de astm, cel putin o data la 6 saptamani;
- necesita administrarea unui bronhodilatator (inhalator) mai des de 4 ore intr-un interval de o zi;
- se confrunta cu episoade acute mai lungi de o zi de cel putin 3 ori pe an, criza de astm afectandu-le somnul;
- au istoric familial de dermatita atopica;
- prezinta wheezing fara sa fie raciti;
- au fost diagnosticati cu rinita alergica;
- analizele de sange releva un numar crescut de eozinofile (celule albe prezente in reactiile alergice).
Tratamentul de urgenta in astmul bronsic
In caz de episod sever de astm bronsic, copilul trebuie dus la camera de urgenta. In spital, el va primi corticosteroizi si beta2agonisti inhalatori. Este foarte posibil sa i se administraze oxigen pentru imbunatatirea respiratiei. Functia respiratorie si starea copilului vor fi supravegheate in permaneta de medici. In functie de raspunsul functiei pulmonare la tratamentul de urgenta, specialistii vor decide durata spitalizarii, planul de actiune si tratamentul la domiciliu.
Tu te-ai confruntat vreodata cu astmul bronsic la copilul tau? Ce sfaturi le pot oferi celorlati parinti?
