Intrebare:
In urologia moderna, examenul radiologic este o metoda de explorare curenta si rare sunt cazurile in care ne putem dispensa de aportul sau, deoarece ne informeaza obiectiv asupra functiei si anatomiei aparatului urinar.
Pentru executarea unei radiografii a aparatului urinar este necesara pregatirea bolnavului adica se incearca golirea continutului intestinal (gaze si materii fecale) prin administrarea unei alimentatii usoare, a unor substante care absorb gazele si determina defecatia si eventual o clisma de golire.
Explorarea radiologica a aparatului urinar va trebui sa inceapa cu o radiografie directa in care se pot distinge contururile rinichilor si eventualii calculi renali, ureterali, vezicali (cei radioopaci), de asemenea se pot descoperii calcificari in parenchimul renal (caverna, tumori), iar filmul va trebui sa cuprinda ultimele doua coaste si simfiza pubiana.
Metoda cea mai curenta si mai valoroasa de cercetare functionala si morfologica a aparatului urinar este urografia intravenoasa. Ea consta in opacifierea cailor urinare cu ajutorul unei substante, opaca la raze, care introdusa pe cale intravenoasa se elimina prin urina. Opacifierea este cu atat mai intensa cu cat concentrarea urinei este mai mare.
Bolnavul va goli vezica inainte de radiografie. Cantitatea de ODISTON necesara la copii este de 5-15 ml in functie de virsta.
Prima radiografie se executa la 7 minute de la inceputul injectiei. Ea este destinata studiului secretiei renale: daca opacifierea cavitatilor pielocaliceale este prezenta pe acest prim cliseu, consideram functia renala buna.
A doilea film se face la 20 de minute de la inceputul injectiei, in momentul cind concentratia substantei de contrast in urina este maxima. Acest cliseu este indicat pentru studiul morfologic al cavitatilor pielocaliceale, al ureterelor si al vezicii urinare.
Daca primele doua filme nu sunt edificatoare se poate completa examenul cu alte radiografii executate din 10 in 10 minute. Cliseele tardive sunt necesare pentru studiul ureterohidronefrozelor.
Importanta urografiei este deosebita in diagnosticul tuberculozei renale, in diagnosticul litiazei (modificari morfofunctionale ale cailor de excretie), in stabilirea indicatiei operatorii in litiaza ureterala deoarece arata rasunetul obstacolului ureteral asupra cailor superioare, ofera informatii comparative asupra starii functionale si anatomice a celor doi rinichi in litiaza renala bilaterala, informatii diagnostice a unor tumori vezicale, precum si informatii despre motricitatea cailor de excretie necesare pentru a diferentia o hipotonie de adaptare, care este reversibila, in care peristaltismul este intens, de o hidronefroza cu atonie care este ireversibila si in care peristaltismul este absent, si nu in ultimul rand aduce informatii diagnostice in cazul malformatiilor congenitale aparatului urinar.
Pentru explorarea vezicii, urologul dispune de o metoda endoscopica -cistoscopia - care permite evidentierea celor mai discrete modificari ale mucoasei, dar sunt cazuri in care aceasta nu se poate efectua (stricturi uretrale, mediu vezical hematuric sau tulbure si care nu se limpezeste la spalare), situatie cand examenul radiologic al vezicii devine din nou util.
Pe cistografie se distinge volumul, contururile (prezenta unor diverticuli) si colul vezical, iar pe cistografia mictionala se poate decela un reflux vezico-ureteral.
Infectia urinara este o entitate morbida cu mare incidenta la copil si care nediagnosticata si netratata corect, antreneaza repercursiuni grave asupra functiei renale, ea reprezentind sindromul dominant in cazul majoritatii malformatiilor congenitale reno-urinare.
In cazul copilului dumneavoastra deoarece a avut o infectie urinara care a cedat greu la tratament, medicul este obligat sa investigheze sursa acestei infectii si cum la aceasta varsta malformatiile congenitale ale aparatului urinar predispun la infectii urinare se impune efectuarea unei urografii si a unei cistografii mictionale pentru a infirma sau nu aceasta situatie.
Cistografia se efectueaza si la citeva luni deci nu inteleg de ce va este teama sa o efectuati. Cereti toate informatiile necesare si lamuririle pe care le doriti si medicului radiolog care va va efectua aceasta investigatie.
Multa sanatate,
Dr. Dana Paduraru,
Medic rezident in specialitatea chirurgie pediatrica
Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu"
Detalii specialist
- Buna ziua! Baietelul meu are 4 ani si 3 luni, a fost diagnosticat acum 6 saptamani cu infectie urinara pentru care a facut tratament 10 zile cu Cefaclor (in urma uroculturii si antibiogramei). Sapatamana trecuta a facaut febra foarte mare (40,3) care a cedat foarte greu la antitermice si impachetari. Initial i s-a pus diagnosticul de enteroviroza insa dupa un test de urina (stick) si o ecografie i s-a diagnosticat din nou infectie urinara. I s-a inceput imediat antibiotic intravenos la 12 ore, iar febra si durerile abdominale au cedat dupa primele 4 doze de antibiotic.Mi s-a spus ca este necesar sa i se faca o cistografie, investigatie de care imi este teama, fiind o procedura invaziva despre care am inteles ca nu se pote face sub anestezie, fiind necesar ca copilul sa fie constient. Cat de important este sa faca aceasta investigatie, ce informatii ne va da aceasta investigatie si care ar fi riscul pe care ni l-am asuma daca am refuza sa o facem? Multumesc, Anca
Raspuns:In urologia moderna, examenul radiologic este o metoda de explorare curenta si rare sunt cazurile in care ne putem dispensa de aportul sau, deoarece ne informeaza obiectiv asupra functiei si anatomiei aparatului urinar.
Pentru executarea unei radiografii a aparatului urinar este necesara pregatirea bolnavului adica se incearca golirea continutului intestinal (gaze si materii fecale) prin administrarea unei alimentatii usoare, a unor substante care absorb gazele si determina defecatia si eventual o clisma de golire.
Explorarea radiologica a aparatului urinar va trebui sa inceapa cu o radiografie directa in care se pot distinge contururile rinichilor si eventualii calculi renali, ureterali, vezicali (cei radioopaci), de asemenea se pot descoperii calcificari in parenchimul renal (caverna, tumori), iar filmul va trebui sa cuprinda ultimele doua coaste si simfiza pubiana.
Metoda cea mai curenta si mai valoroasa de cercetare functionala si morfologica a aparatului urinar este urografia intravenoasa. Ea consta in opacifierea cailor urinare cu ajutorul unei substante, opaca la raze, care introdusa pe cale intravenoasa se elimina prin urina. Opacifierea este cu atat mai intensa cu cat concentrarea urinei este mai mare.
Bolnavul va goli vezica inainte de radiografie. Cantitatea de ODISTON necesara la copii este de 5-15 ml in functie de virsta.
Prima radiografie se executa la 7 minute de la inceputul injectiei. Ea este destinata studiului secretiei renale: daca opacifierea cavitatilor pielocaliceale este prezenta pe acest prim cliseu, consideram functia renala buna.
A doilea film se face la 20 de minute de la inceputul injectiei, in momentul cind concentratia substantei de contrast in urina este maxima. Acest cliseu este indicat pentru studiul morfologic al cavitatilor pielocaliceale, al ureterelor si al vezicii urinare.
Daca primele doua filme nu sunt edificatoare se poate completa examenul cu alte radiografii executate din 10 in 10 minute. Cliseele tardive sunt necesare pentru studiul ureterohidronefrozelor.
Importanta urografiei este deosebita in diagnosticul tuberculozei renale, in diagnosticul litiazei (modificari morfofunctionale ale cailor de excretie), in stabilirea indicatiei operatorii in litiaza ureterala deoarece arata rasunetul obstacolului ureteral asupra cailor superioare, ofera informatii comparative asupra starii functionale si anatomice a celor doi rinichi in litiaza renala bilaterala, informatii diagnostice a unor tumori vezicale, precum si informatii despre motricitatea cailor de excretie necesare pentru a diferentia o hipotonie de adaptare, care este reversibila, in care peristaltismul este intens, de o hidronefroza cu atonie care este ireversibila si in care peristaltismul este absent, si nu in ultimul rand aduce informatii diagnostice in cazul malformatiilor congenitale aparatului urinar.
Pentru explorarea vezicii, urologul dispune de o metoda endoscopica -cistoscopia - care permite evidentierea celor mai discrete modificari ale mucoasei, dar sunt cazuri in care aceasta nu se poate efectua (stricturi uretrale, mediu vezical hematuric sau tulbure si care nu se limpezeste la spalare), situatie cand examenul radiologic al vezicii devine din nou util.
Pe cistografie se distinge volumul, contururile (prezenta unor diverticuli) si colul vezical, iar pe cistografia mictionala se poate decela un reflux vezico-ureteral.
Infectia urinara este o entitate morbida cu mare incidenta la copil si care nediagnosticata si netratata corect, antreneaza repercursiuni grave asupra functiei renale, ea reprezentind sindromul dominant in cazul majoritatii malformatiilor congenitale reno-urinare.
In cazul copilului dumneavoastra deoarece a avut o infectie urinara care a cedat greu la tratament, medicul este obligat sa investigheze sursa acestei infectii si cum la aceasta varsta malformatiile congenitale ale aparatului urinar predispun la infectii urinare se impune efectuarea unei urografii si a unei cistografii mictionale pentru a infirma sau nu aceasta situatie.
Cistografia se efectueaza si la citeva luni deci nu inteleg de ce va este teama sa o efectuati. Cereti toate informatiile necesare si lamuririle pe care le doriti si medicului radiolog care va va efectua aceasta investigatie.
Multa sanatate,
Dr. Dana Paduraru,
Medic rezident in specialitatea chirurgie pediatrica
Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu"
Detalii specialist
.jpg)
