Placenta

Placenta este un organ prin care se efectueaza schimburile intre fat si mama. Ea ajunge la stadiul complet de formare in a 5-a luna de sarcina. Din acel moment placenta nu va face altceva decat sa creasca, fara a-si modifica structura. Expulzia placentei are loc dupa nastere.

Atunci cand termenul sarcinii este depasit, placenta nu isi indeplineste functiile complet, iar fatul este hranit si oxigenat mai putin. La termen, placenta normala are forma unui disc cu diametrul de 15-20 centimetri, cu grosimea de 2-3 centimetri. Ea cantareste intre 400 si 600 grame, adica o sesime din greutatea fatului. Aceasta se prelungeste in parti cu membranele ovulare: corionul, amniosul si caduca ovulara.

Rolul placentei

Rolul placentei este triplu:

- regleaza schimburile dintre fat si mama;
- secreta hormoni;
- protejeaza fatul.

 Schimburile dintre fat si mama se fac prin intermediul peretilor vaselor si al vilozitatilor; astfel, nu exista o comunicatie directa intre circulatia sangvina a mamei si cea a fatului: sangele lor nu se amesteca. Rolul placentei este, totodata, respirator si nutritional.

Secretia hormonala a placentei se produce de la inceputul sarcinii: trofoblastul secreta hormonul corionic gonadotrofic (HCG), necesar bunei evolutii a sarcinii si a carui dozare permite diagnosticarea ei precoce. Hormonul corionic somatotrofic (HCS) sau hormonul placentar lactogen (HPL) joaca rol in nutritia fatului si pregatesc lactatia. Placenta mai secreta si hormoni steroidieni (estrogeni si progesteron) si preia stafeta de la ovar.

Rolul protector al placentei este inegal. Lasa sa treaca virusurile pana spre luna a 5-a de sarcina, cand fatul incepe sa produca proprii anticorpi, dar se opune trecerii a numeroase bacterii. Placenta permite trecerea unor anticorpi materni care protejeaza fatul.

Protectia persista la copil pe o durata de aproximativ 6 luni dupa nastere impotriva unui mare numar de boli. Unele medicamente traverseaza, de asemenea, bariera placentara, cu efecte uneori nocive asupra fatului.

Afectiuni ale placentei

Placenta previa

De obicei, placenta se ataseaza de uter deasupra cervixului (parte inferioara a uterului sau a vezicii urinare). Intr-un procent mai mic de 1% din nasteri, placenta se formeaza la baza uterului si acopera partial sau total cervixul. Atunci cand placenta blocheaza cervixul ne confruntam cu placenta previa.

Ce este placenta previa?

Placenta previa reprezinta o situatie in care placenta este atasata aproape de sau acopera cervixul (deschiderea uterului).

Exista 3 tipuri de placenta previa:

- placenta previa totala - placenta acopera total cervixul;

- placenta previa partiala - placenta acopera partial cervixul;

- placenta previa marginala - placenta se afla foarte aproape de cervix.

Simptomele placentei previa

Sangerare vaginala, brusca, nedureroasa, care poate fi in cantitate mica sau abundenta. Sangele este de regula de culoare rosu aprins. Sangerarea poate aparea inca din a 20-a saptamana de sarcina, dar este mai frecventa in cel de-al treilea trimestru.

Simptome de nastere prematura. Una din 5 gravide cu placenta previa au si contractii uterine. Sangerarile din placenta previa se pot diminua sau chiar opri pentru un timp, dar aproape in toate cazurile ele vor aparea din nou in cateva zile sau in cateva saptamani.

Riscuri

Cel mai mare risc in cazul placentei previa este sangerarea (hemoragia). De obicei sangerarea are loc pe masura ce partea inferioara a uterului se subtiaza, in timpul celui de al treilea trimestru al sarcinii - pregatirea pentru travaliu. Aceasta determina sangerarea acelei parti din placenta care se afla deasupra cervixului.

Cu cat partea de placenta ce acopera cervixul este mai mare, cu atat mai mare este riscul hemoragiilor.

Alte riscuri:

- implantare anormala a placentei;

- dezvoltare fetala scazuta;

- nastere prematura;

- defecte la nastere;

- infectie dupa nastere.

Tratament

Odata ce placenta previa este diagnosticata (de obicei prin ecografie) se vor efectua mai des examinari cu ultrasunete pentru a urmari localizarea placentei. O provocare a nasterii poate fi necesara, in functie de cantitatea de sange pierdut, varsta gestationala si starea fatului. In cele mai multe cazuri de placenta previa este necesara operatia de cezariana. In cazul unor hemoragii puternice pot fi necesare transfuzii de sange.

Placenta abruptio

 Placenta abruptio reprezinta separarea prematura a placentei inainte de nastere. In mod normal in timpul sarcinii, placenta este atasata ferm de peretele interior al uterului pana in momentul nasterii copilului.

De vreme ce placenta asigura necesarul de substante nutritive si de oxigen de la mama la fat, aceasta separare poate fi amenintatoare de viata pentru fat si in unele cazuri si pentru mama.

Placenta abruptio poate determina o nastere prematura, o greutate mica la nastere (2500g sau mai mica) si pierderi masive de sange la mama. In mai putin de 1 din 1000 de nasteri, o placenta abruptio severa poate avea drept consecinta decesul fatului. Placenta abruptio afecteaza aproximativ 9 din 1000 de nasteri. De regula se manifesta in cel de-al treilea trimestru de sarcina, dar poate aparea oricand dupa saptamana 20. Pana la 15 procente din cazurile de placenta abruptio nu sunt evidente inainte ca nasterea sa inceapa sa progreseze sau abia dupa nastere.

Cauzele placentei abruptio nu sunt bine intelese si unele femei o dezvolta fara sa aiba nicio cauza care sa poata fi identificata.

Simptome

Sangerare vaginala mai mica sau mai mare din punct de vedere cantitativ, in functie de localizarea separarii de peretele uterin si de durata de timp de care este nevoie ca sangele sa treaca prin placenta.

Uter sensibil sau dureros.

Semne de nastere prematura, contractii regulate, durere sau sensibilitate in partea inferioara a spatelui sau in zona abdominala.

Placenta imbatranita

Placenta imbatranita sau maturarea prematura a placentei face ca fatul sa nu mai fie hranit si oxigenat corespunzator. De obicei, in cazurile in care placenta a imbatranit prematur, iar fatul este insuficient dezvoltat pentru a supravietui extrauterin, se incearca mentinerea functiilor placentare pana cand fatul ia in greutate suficient pentru a se putea naste in siguranta.

Daca sarcina a depasit 40 de saptamani si nasterea nu se declanseaza, se recomanda provocarea ei sau operatia de cezariana.

Astfel, cel mai mare risc prezentat de placenta imbatranita il reprezinta nasterea prematura. Diabetul si hipertensiunea arteriala reprezinta alte riscuri prezentate de maturarea prematura a placentei.

Cauze

Fumatul in timpul sarcinii poate cauza calcificarea placentei, astfel ca aceasta se va maturiza mai repede.

Prevenire

Antioxidantii din vitaminele prenatale si din alimentatie sunt importanti in prevenirea imbatranirii placentei. Vitamina E, C si beta-carotenul au si ele o importanta sporita si ar putea fi nevoie de doze mai mari, la indicatia medicului.

Tratament

Administrarea de produse pe baza de progesteron ar putea fi de ajutor. De obicei se incearca mentinerea si sustinerea functiilor placentare cel putin pana cand fatul se considera viabil. Este foarte probabil ca, in momentul in care se observa ca fatul nu mai creste, medicul ginecolog sa impuna operatia cezariana.