Mamica Maria
Eu iubesc foarte mult copiii si aveam mereu grija de copii prietenelor. Pe 13 iunie 2009, m-am casatorit si am zis ca e momentul si pentru un bebe, insa s-a lasat asteptat. Luna de luna "munceam" sa raman si eu gravida. La serviciu, o colega a anuntat ca e gravida, apoi alta colega, apoi alta colega:), dar eu nimic.
In februarie 2010, nu mi-a venit menstruatia deloc. Eram superfericita crezand ca sunt gravida, insa pe 8 martie mi-a venit...Am inceput sa plang de ciuda. In mai 2010, ne-au dus de la serviciu sa facem analizele anuale si i-am povestit doamnei doctor ca vreau si eu un bebe, ca nu reusesc sa raman gravida, ca am avut probleme cu menstruatia.
M-a controlat dansa si mi-a zis ca e posibil sa fie ceva si ca ar fi bine sa vin luni la un ecograf (era vineri). Ei, din ziua aceea a inceput sa imi fie rau, sotul radea de mine ca imi impun singura sa imi fie rau etc. Luni dimineata m-am prezentat la cabinet pentru ecografie, cu sotul de mana, care imi zicea mereu sa nu plang daca nu e bebe, sa nu imi mai fac sperante aiurea. 
Ecografia cu surpiza
In fine, ne-a venit si noua randul si - ce credeti?! - eram gravida in 6 saptamani. Veselie mare, am inceput sa plang, sotul era si el emotionat, ne-am sunat parintii. Tatal meu a fost cel mai fericit, el era bolnav de leucemie si cand a fost la terapie intensiva mi-a soptit la ureche ca ne iubeste pe toti si sa facem si noi un copil sa apuce si el sa il vada.
Imi doream si pentru el copilul asta nu numai pentru noi. Apoi, m-am dus la serviciu si ma gandeam cum sa le zic ca sunt si eu gravida (a patra gravida din firma). Mi-am luat inima in dintii si am intrat la seful meu in birou si ii zic: "Stii, vreau sa iti zic ceva", la care el zice: "Nu imi spune. Esti gravida!". Am inceput sa rad, iar el, saracul, m-a felicitat, dupa care a zis: "Nu mai angajez femei, ca voi ma lasati toate singur." 
Mergeam la fiecare 3 saptamani la control, sarcina mergea bine si doctorul mi-a zis ca am baiat. Colegele mele toate aveau fete si radeam mereu de ele ca eu am baiat. Pe la 5 luni – parca - am fost la o ecografie 3D la o alta doctorita la care mergeam la control si imi zice: "Aveti o fetita sanatoasa", la care eu ii zic ca am baiat. Doctorita se uita mai bine si zice nu e fetita sigur. Am plecat suparata, gandindu-ma cum le zic eu la toti ca nu mai am baiat si ca am fata. I-am sunat pe toti si le-am zis, ce sa fac?
A doua zi, la serviciu, le-am zis si colegilor, care - va dati seama! - au ras de mine. Sarcina a decurs bine, iar doctorita mi a zis ca o sa nasc pe 17decembrie. La ultimul control, a observat ca burtica mea nu mai crescuse in ultimele doua saptamani si copilul era mai mic decat trebuia cu doua sapatamani (ma suparasem rau ca verisoara mea facuse accident cu masina si una din prietene era in coma la Bucuresti si am plans mult si de aceea nu s-a mai dezvoltat nici copilul).
Ne pregatim de nastere
Am stabilit cu doamna doctor sa ma internez la spital pe 6 decembrie (atunci era dansa de garda) si sa imi provoace nasterea. Pe 6 decie m-am prezentat la spital si m-am internat. O asistenta mi-a zis ca doamna doctor nu este, iar eu, speriata, i-am spus ca dansa m-a chemat ca este azi de garda.
Asistenta mi-a zis ca doctoritei i-a murit tatal si nu mai vine. Cand am auzit, am inlemnit. Zic: "Ce ma fac, cum mai nasc eu?" Nu aveam dureri, nimic. In noaptea aceea, pe la 12 asa, m-au luat durerile, dar erau foarte mici...Am stat linistita si calculam cu telefonul cat de dese sunt contractiile. Am stat asa pana la 3 dimineata, dupa care l-am sunat pe sot si i-am povestit ce s-a intamplat.
El mi-a zis sa ma duc si sa caut o asistenta....M-a vazut si asistenta si zice: "Ehe, abia esti la inceput, mai ai de munca. Dimineata, am eliminat si dopul si m-a preluat o alta doamna doctor, iar seara, pe la 22:45 am nascut o fetita de 2kg si 400 g, mica dar sanatoasa, care a luat nota 10.
Acum, nu as mai da fetita mea nici pe o mie de baieti, e o dulceata. Are 5 luni jumatate si e veselia casei. Tatal meu o iubeste mult si e bucuros ca a apucat si el sa o cunoasca si e tare mandru ca atunci cand il vede, fata rade mereu cu el. Rade ca la mine plange. Doresc la toata lumea sa fie asa fericita ca noi si sa se bucure de minunile lor.
Povestea ta de sarcina poate aparea aici!
Trimite-ne povestea ta pe e-mail la info@copilul.ro sau posteaz-o pe blogul tau si trimite-ne link-ul.
Nu uita sa ne trimiti pe mail si fotografii cu tine in timpul sarcinii si cu bebelusul tau!
