Mama mihaela gutu
Fetita si-a gasit o familie in Finlanda
Povestea mea si a bebelusului meu este foarte lunga... In urma cu 4 ani, am inceput sa merg la medici si sa urmez diferite tratamente, deoarece nu reuseam sa raman insarcinata. In vara anului 2009 am avut o operatie, care a constat in extragerea unei trompe, deoarece era marita. Timp de doi ani, am incercat mai multe modalitati de a avea un bebelus, am facut si 2 inseminari artificiale. La prima inseminare, am reusit sa raman insarcinata, dar, din pacate, la doar 6 saptamani am pierdut sarcina. La a doua inseminare, nu am reusit sa raman insarcinata. Am facut si un FIV, dar acelasi ghinion m-a urmarit si de data aceasta. Nu am ramas insarcinata!
Fetita din Romania
In luna decembrie 2010 am plecat in concediu in Romania (acum suntem in Finlanda) si am stat o luna de zile. Dupa sarbatorile de Craciun si Anul Nou, am auzit ca o nepoata a sotului meu, care avea o fetita si un baiat, vrea sa dea fetita spre un centru de plasament din cauza situatiei financiare. Atunci i-am spus sotului meu ca poate este un semn de la Dumnezeu si acea fetita ar trebui sa o adoptam noi!
Am sunat-o pe mama fetei si am intrebat-o daca este adevarat ce am auzit, iar ea ne-a confirmat cele auzite. Am intrebat-o daca vrea sa ne dea noua fetita, sa o adoptam. I-am spus ca va fi mai bine daca fetita ramane la cineva din familie, decat sa ajunga intr-un centru de plasament. A fost de acord imediat si ziua urmatoare a venit cu fetita la noi. Fetita avea doar 5 luni si jumatate cand am luat-o noi. Imediat ne-am dus si am bagat actele pentru adoptie, dar am aflat ca prima data trebuie sa o luam in plasament timp de un an si abia dupa aceea o putem adopta. Am fost de acord si asa, pentru ca noi vroiam din tot sufletul sa fie fetita noastra!
Se definitiveaza actele de plasament
In momentul de fata, fetita este in Romania cu soacra mea, deoarece nu sunt gata actele de plasament si nu o puteam lua cu noi aici, cand am venit inapoi in ianuarie. In iunie o sa mergem dupa ea si atunci vom fi o familie cu adevarat implinita si fericita! E foarte greu sa stiu ca am un bebelus si nu pot sa il am langa mine, dar a trebuit sa ma intorc aici, deoarece trebuia sa mai lucrez cateva luni pana vine fetita. Astfel, o sa pot sta acasa cu ea pana la 3 anisori si sa imi primesc si drepturile de mama din tara asta.
Pentru ca nu am ramas in Romania sa imi cresc eu fetita, am fost condamnata de multe persoane. Nimeni nu stie ce este in sufletul meu, chiar daca o vad in fiecare seara pe skype... Ma consolez cu gandul ca nu mai e mult si o voi avea langa mine pe printesa mea micuta, care acum are 9 luni jumatate!
Asta este povestea mea si a bebelusului meu!
Povestea ta de succes poate aparea aici!
Trimite-ne povestea ta pe e-mail la info@copilul.ro sau posteaz-o pe blogul tau si trimite-ne link-ul.
Nu uita sa ne trimiti pe mail si fotografii cu tine in timpul sarcinii si cu bebelusul tau!
