Se vorbeste foarte mult despre depresia post-partum, insa mult prea putin, spre deloc despre depresia din timpul sarcinii. Multe femei trec prin aceasta depresie. Insa putine o recunosc si, si mai putine, cer ajutorul.
Cand Sepideh Saremi, in varsta de 32 de ani, a inceput sa planga frecvent si sa se simta capricioasa si obosita, se afla deja in al doilea trimestru de sarcina si a pus totul pe seama schimbarilor hormonale. Dar, pe masura ce saptamanile treceau, Saremi, de profesie psihoterapeut, a observat o crestere brusca a anxietatii sale, o scadere a starii de spirit si un sentiment general ca nimic nu mai conteaza. Cu toate acestea, in ciuda pregatirii sale clinice, ea a trecut cu vederea ca era vorba de stresul de zi cu zi si ca facea parte din sarcina.
In al treilea trimestru, Saremi a devenit hipersensibila la tot ce o inconjura si nu a mai putut ignora semnalele de alarma. Daca medicul ei ii punea intrebari de rutina, se simtea de parca se lua de ea. A inceput sa se lupte cu toate interactiunile sociale care nu erau legate de munca. Plangea tot timpul - "si nu in acel mod cliseic, hormonal, de femeie insarcinata", spune Saremi.
Depresia din timpul sarcinii trebuie luata in serios
Potrivit Colegiului American al Obstetricienilor si Ginecologilor (ACOG) si Asociatiei Americane de Psihiatrie (APA), intre 14 si 23 la suta dintre femei se confrunta cu depresia in timpul sarcinii. Insa conceptiile gresite despre depresie, dar si lipsa de informatie, le fac pe femei sa nu constientizeze acest lucru si sa nu ceara ajutorul.
"Pacientii ne spun tot timpul ca membrii familiei lor le spun sa se "scuture" si sa se adune. Societatea, in general, crede ca sarcina si nasterea copilului este cea mai fericita perioada din viata unei femei si ca este singura modalitate de a experimenta acest lucru. Cand, de fapt, femeile experimenteaza un intreg spectru de emotii in aceasta perioada.", declara Dr. Gabby Farkas, un terapeut din New York, specializat in probleme de sanatate mintala in domeniul reproducerii.
Rusinea m-a impiedicat sa obtin ajutor
Pentru Saremi, drumul pana la obtinerea unui ajutor de specialitate a fost lung. In timpul unei vizite de control la medicul ginecolog. Acesta a sfatuit-o sa ceara ajutorului unui psiholog specialist. Dupa testare Saremi a obtinut unul dintre cele proate scoruri pe care acesta il vazuse vreodata la Edinburgh Postnatal Depression Scale (EPDS).
Exista insa ajutor pentru depresia din timpul sarcinii. Cele mai multe femei au nevoie doar de consiliere psihologica. Insa, Catherine Monk, doctor si profesor asociat de psihologie medicala (psihiatrie si obstetrica si ginecologie) la Universitatea Columbia, spune ca “In plus fata de terapie este sigur sa luati anumite antidepresive, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI)”.
Este putin probabil ca o femeie care s-a confruntat cu depresia in timpul sarcinii sa se simta diferit in mod magic dupa ce se naste copilul ei. De fapt, sentimentele pot continua sa se agraveze. Cand s-a nascut fiul ei, Saremi spune ca i-a devenit rapid clar ca se afla intr-o situatie nesustenabila in ceea ce priveste sanatatea ei mintala.
"Aproape imediat dupa nasterea lui - in timp ce eram inca in sala de nasteri - am simtit ca toate luminile s-au stins in creierul meu. Ma simteam de parca eram complet invaluita intr-un nor intunecat si puteam vedea in afara lui, dar nimic din ceea ce vedeam nu avea sens. Nu ma simteam conectata cu mine insami, cu atat mai putin cu copilul meu.", a dezvaluit Saremi.
Saremi a fost nevoita sa anuleze fotografiile cu nou-nascutul pentru ca spune ca nu se putea opri din plans, iar cand a ajuns acasa, a fost coplesita de "ganduri infricosatoare si intruzive".
Speriata sa ramana singura cu fiul ei sau sa iasa singura din casa cu el, Saremi marturiseste ca se simtea deznadajduita si descurajata. Potrivit lui Dr. Gabby Farkas, aceste sentimente sunt comune in randul femeilor cu depresie perinatala si este important sa le normalizam, incurajandu-le pe femei sa caute ajutor. "Multe dintre ele se simt vinovate pentru ca nu se simt 100% fericite in aceasta perioada. Multe se lupta cu schimbarea extraordinara pe care o inseamna faptul ca au un copil (de exemplu, viata mea nu mai este despre mine) si cu responsabilitatea a ceea ce inseamna sa ai grija de o alta fiinta umana care este pe deplin dependenta de ele", spune Farkas.
Era timpul sa primeasca ajutor
In momentul in care Saremi a ajuns la o luna postpartum, era atat de epuizata si obosita incat spune ca "nu mai voiam sa traiesc". Incepuse sa cerceteze modalitati de a-si pune capat vietii. Gandurile sinucigase erau intermitente si nu de lunga durata. Dar chiar si dupa ce au trecut, depresia a ramas. La aproximativ cinci luni postpartum, Saremi a avut primul ei atac de panica in timp ce se afla cu fiul ei la supermarket pentru cumparaturi. "Am decis ca eram pregatita sa cer ajutor", spune ea.
De atunci Seremi merge saptamanal la terapie. In prezent Saremi spune ca se simte mult mai bine. Pe langa vizitele la terapeut, ea se asigura ca doarme suficient, mananca bine si isi face timp pentru a face exercitii fizice si pentru a-si vedea prietenii.
“Credeti ca s-ar putea sa va confruntati cu depresia perinatala? Aflati cum sa identificati simptomele si cum sa obtineti ajutorul de care aveti nevoie.”, indeamna Seremi femeile care trec prin depresie in timpul sarcinii.
FOTO: pexels.com
