Toate mamele spun ca diversificarea este o proba a rabdarii, iar eu am vin sa le contrazic. Pentru noi, ce a urmat dupa aceea a fost o adevarata provocare.
Sa va explic! Copilul manca orice ii dadeam: avocado, quinoa, mar, ficatel, piersici, caise, branzica, orice fel de carne. Manca orice, fara sa strambe din nas, fara sa intoarca vreodata capul si sa stranga buzele. Era vis!
Cand copilul devine selectiv si incepe sa fenteze fructele...
Timpul a trecut, copilul a crescut si, fara sa-mi dau seama, a devenit extrem de selectiv. N-a mai vrut "ciudatenii" exotice ca avocado, mei, quinoa, amaranth si ce-i mai dadeam eu. Apoi a exclus toate fructele, mai putin bananele si pepenele rosu. Practic la vreun an si cateva luni era pe o dieta semi ketogenica cu multe lactate si carne. Imi mai scapau din cand in cand cate o portie de pilaf sau cartofi sub o forma sau alta, dar baza erau proteinele.
Ca orice mama, am zis ca este doar o etapa!
Sau cel putin asa-mi spunea si pediatra, asa ma linisteau si prietenele mele, mame cu state mai vechi. Dupa o saptamana de greva, am zis sa incerc din nou cu niste fructe. Asa zbor artistic al unui castron cu fructe nici in filmele care iau premiul pentru efecte speciale la Oscar n-am vazut. Noroc ca am reflexele bune si m-am ferit la timp!
Am schimbat forma de prezentare. Le-am oferit sub forma de smoothie, intr-un pahar suficient de colorat ca sa nu se vada ce contine. A luat o gura si zbang! L-am prins inainte de a-l imprastia peste tot prin casa.
Asa mi-am dat seama ca nu este o etapa, ci pur si simplu si-a dat seama ca nu vrea fructe. Nu am inteles de ce, pentru ca noi, adultii din casa mancam chiar in fiecare zi cel putin un fruct. Nici puterea exemplului nu a avut vreo forta.
Atunci am hotarat sa acord o sansa puterii nebanuite a strategiilor mamicesti
Stiti toate ca e nevoie de inventivitate ca sa convingi un copil indaratnic sa faca ce trebuie. L-am luat de dupa cires, ca altfel nu stiu cum o scoteam la capat.
L-am luat pe copilul revoltat pe fructe si legume la cumparaturi. L-am pus frumos in cos unde statea de fiecare data si dadea directive intr-o bebeluseasca cursiva. Ne-am invartit noi o vreme prin magazin pana am ajuns la raionul de mancare pentru bebelusi. Inainte de a pune planul in aplicare am studiat putin oferta pietei pentru ca voiam sa gasesc ceva care nu doar ca nu are zahar, dar sa fie si ecologic si la indemana. Nu voiam produse care se gasesc doar intr-un singur magazin si ala online si care poate maine din lipsa de cerere nu se mai importa si-mi da toate planurile peste cap. Am gasit ceva care sa se potriveasca cererii mele si asa ca am parcat carutul in dreptul rafturilor unde erau asezate.
Am luat in mana ambalajul, l-am studiat cu atentie, el tot misca din degete sa-i dau si lui. Nu am vrut sa par prea nerabdatoare si l-am rugat sa aiba rabdare sa ma uit sa vad ce zice maimutica (era una desenata) pe recipient. "A meu", zice mofturosul! Am vazut ca piureul este recomandat copiilor de peste 1 an, ca e cu mar, para si banana deci nu avea cum sa nu ii placa pustiului meu, asa ca i l-am pasat de indata.
Pana acasa a mers cu cele 3 pungute in brate. Am luat si fructe, evident. A consumat imediat piureul de fructe ecologic si fara zahar pe care l-am cumparat si a mai cerut unul. "Zice maimutica asta ca daca vrei sa mai mananci unul trebuie sa papi si 3 felii de mar si 2 de portocala". S-a uitat circumspect la mine, dar m-a dus la frigider sa-i dau. Si-uite asa, la fiecare piure de fructe, mancam si un fruct. Uneori mai uitam de piure, alteori de fruct, dar la final iesim castigatori.
