Cum scapa mama de stres de la primul, la al doilea copil

Sunt o mama relaxata. La primul copil am luat totul pas cu pas fara sa ma stresez prea tare. Ce e drept, si ea a fost cumsecade. A dormit, a mancat si nici nu s-a imbolnavit prea des.

La al doilea copil am fost si mai relaxata. De fapt, panica cea mai mare a fost inainte sa se nasca. Ma tot gandeam ca, pentru ca in univers e necesar un echilibru, al doilea copil nu va dormi, nu va manca si va fi bolnavicios. De data asta teoria probabilitatilor a dat gres. Bebelusul numarul doi a dormit si mai mult, a mancat si mai bine si singura lui boala serioasa a fost o varicela adusa de sor-sa de la scoala. 

Ca sa nu ma invidiati prea tare, trebuie sa spun ca de data asta a trebuit sa ma lupt cu niste tantrumuri care credeam ca exista doar in filme si reclame la prezervative. Dar nu! Timp de vreun an de zile, poate un an si jumatate am mers pe sarma, iar nervii ne-au fost intinsi la maximum.

Totusi, dincolo de relaxarea mea, au fost si lucruri pe care le-am facut diferit. Daca la primul copil imi statea inima in loc cand o vedeam ca se catara peste tot, eram cu tot felul de dezinfectante dupa mine, nu concepeam sa fie zi fara ciorba sau supa la masa si altele asemenea, la al doilea am fost un pic mai stapana pe situatie. Mi-am dat seama ca nu o sa se intample nimic rau. Dar, nimic!

Cand a inceput sa mearga de-a busilea piticul, nu mai avea stare in carucior. Nu statea nici in brate, voia doar pe jos. Eu ce era sa fac? L-am eliberat si l-am lasat sa exploreze tartanul din parc. Ajungeam in casa de parca am fi fost in mina, dar copilul era fericit. Pe cea mare nu as fi lasat-o in veci sa faca asa ceva. Nu doar ca nu o lasam sa mearga de-a busilea pe afara, dar nu o lasam nici desculta sa mearga. Acum mi se pare un lucru banal. Am mereu la mine servetele umede si uscate si rezolvam rapid problema murdariei.

Cu mancarea am fost si mai putin stresata. In general nu imi da batai de cap, dar in cazul celui de-al doilea copil a fost floare la ureche. Am respectat un program strict, dar nici nu am facut o tragedie daca intr-o zi a mancat la pranz mamaliga cu branza si smantana in loc de ciorba sau supa. Cand mai mergeam la plimbare si nu apucam sa gatesc ceva pentru ei, ori ii duceam la restaurant (dupa diversificare) si mancau acolo supa sau ceva adecvat varstei, ori treceam pe la Lidl (vecinul cu de toate, cum ii zice fii-mea) si luam niste branza cu smantana sau mozzarella si faceam niste paste sau mamaliga cu branza si smantana si rezolvam problema imediat.

Cred ca toti parintii suntem la fel. La primul avem niste reguli stricte, stricte de tot, ca la al doilea sa fim un pic mai ingaduitori, ca sa nu zic, uneori, aproape nepasatori. Nu in sensul negativ al cuvantului, ci in ideea ca ne dam seama ca am fost exagerati si ca nu se intampla nimic rau daca-i lasam un pic mai liberi? Plus ca e important sa ne pastram si noi sanatatea mintala in limite cat de cat normale.

Uneori, cand privim in urma, ne amuzam gandindu-ne la cat de absurzi eram cu unele reguli. Alteori, ne gandim ca suntem prea relaxati cu cel de-al doilea. Si, totusi, in toate acestea exista un numitor comun. Drumul nostru catre Lidl. Serios! Care a crescut odata cu noi si care si-a dat seama ca familiile tinere nu au timp sa alerge prin zece magazine dupa cele necesare copiilor si ca vor si produse de calitate la preturi decente. Mai ales, familiile ca a noastra, care este mereu doritoare de explorat lucruri noi. Mai ales acum cand suntem si mai relaxati!