Astazi as dori sa ne indreptam atentia asupra copiilor si a situatiilor care ar necesita o abordare de familie. Ce este important de retinut este ca, de cele mai multe ori, copiii dezvolta un simptom din cauza unor dificultati cu care se confrunta parintii sau familia ca sistem.
Simptomele copiilor
Copiii pot avea o varietate de simptome, cum ar fi: cosmaruri, dureri de cap, accese de furie, opozitionism.
In anumite familii, nu e nevoie sa apara un simptom la copil pentru a oferi un focus ingrijorarii parintilor. O trasatura de personalitate, cum ar fi timiditate extrema, retragere, sarcasm, cruzime, sau egoism, poate avea aceeasi functie.
In ambele situatii, comportamentul problema ii tine pe parinti implicati in incercarea de a ajuta copilul si de a-i schimba comportamentul.
Daca privim doar comportamentul, acesta poate fi greu de inteles si de acceptat. Dar daca reusim sa punem acest comportament intr-un context si sa-i dam un sens, povestea se va schimba. Cand spun poveste, ma refer la povestile pe care oamenii le spun in dialogul lor intern si in comunicarile sociale despre ei insisi si despre ceilalti.
De exemplu, parintii vin la terapie cu copilul si povestesc despre accesele de furie si opozitionismul acestuia. Intr-adevar, aceste comportamente sunt dificil de gestionat si de cele mai multe ori sentimentul parintilor e de neputinta. Dar discutand cu terapeutul, acestia pot realiza ca acest comportament a aparut in urma unei situatii dificile in familie sau a unei schimbari majore. Si atunci povestea se schimba.
Emotiile reprimate ale parintilor, „depistate” de copii
Simptomele pot aparea chiar si in situatiile in care parintii aleg sa poarte anumite discutii in lipsa copilului sau ascund de acesta dificultatile prin care trec. Copiii au aceasta superputere de a simti starile adultilor, chiar si atunci cand acestia isi reprima emotiile. De cele mai multe ori copiii au propria parere despre ce se intampla in familie, de aceea este important sa dam o voce copiilor si sa cream un spatiu pentru acest lucru. Ei se pot exprima foarte bine prin desen, povesti, sau jocuri cu papusi, acestea fiind de obicei metafore ale problemei.
De ce terapie de familie?
Privind familia ca un sistem, in care toate partile ce-l compun sunt interconectate, iar orice schimbare a unei parti duce la schimbarea intregului sistem, am putea afirma ca terapia individuala a purtatorului de simptom este eficienta si suficienta. Si in anumite cazuri asa este. Insa sunt situatii in care terapiile de cuplu si familie sunt mult mai eficiente.
Beneficiile terapiei de familie sunt de lunga durata, aceasta determinand schimbari in intreaga familie, fiecare membru al familiei continuand sa exercite asupra celorlalti schimbari sincronice. Putem apela la terapie de familie in diverse situatii, cum ar fi schimbarile majore din sistem, divort, doliu, boala cronica, dependente, violenta, conflicte intre membrii familiei, dificultati de comunicare.
In functie de situatie, terapeutul poate avea discutii doar cu copilul sau sedinte doar cu parintii, dar intalnirile cu toata familia sunt foarte importante, acestea oferind terapeutului un spatiu in care poate facilita dezvoltarea relatiilor si interactiunilor dintre parinti si copii. De asemenea, familia isi va insusi strategii pentru a se adapta la eventualele situatii ce pot aparea in viitor.
- Articol scris de psiholog Geta Hutanu.
- Foto: Freepik
