Limbajul este instrumentul cel mai important al gandirii si constiintei. Aspectul psihologic al limbajului este vorbirea. Toate achizitiile din aria limbajului se bazeaza pe un suport neurofiziologic innascut, prin zonele specializate ale creierului. Prin cuvant reflectam, meditam, dialogam, povestim, adresam intrebari, ne exprimam dorinte, nevoi si ne exteriorizam sentimentele.
Problemele de exprimare, de articulare a sunetelor au cauze psihologice sau neurofiziologice.
Defectele de vorbire pot fi indreptate sau ameliorate inca din perioada prescolaritatii, dar cu ajutorul si sub indrumarea unui logoped, in cadrul cabinetelor logopedice. Iata cateva situatii, care nu trebuie neglijate si care pot sa creeze frustrari copilului, scad stima de sine si increderea, ducand la autoizolare ori deprivarea de atentia si implicarea in viata de grup sau in diverse activitati.
"Uneori sunt foarte trist si chiar nu vorbesc cu nimeni, pentru ca ceilalti nu ma inteleg prea bine, se enerveaza ca nu stiu sa explic ce vreau ori imi zic ca ma "prostesc" si imi este lene sa vorbesc corect. Asa ca, ma trimit in camera mea ori la joaca. Dar eu tot nu am primit ce am dorit. Si chiar incerc sa vorbesc cum trebuie, insa unele cuvinte nu le stiu, ori nu stiu sa le explic si de aceea, spun altfel. Mami si tati, va rog incercati sa fiti mai atenti la mine, sa ma invatati sa spun bine ce vreau ori sa stiu sa vorbesc in asa fel incat sa ma inteleaga cei din jurul meu."
"Eu nu stiu sa citesc prea bine si din cauza aceasta doamna invatatoare si cu mami se supara pe mine. Ele ma grabesc, imi spun ca nu sunt atent ori ca sunt "lenes". Insa, nu reusesc sa ma concentrez. Am nevoie sa stau ceva mai mult timp in fata cuvantului, pana cand imi dau seama ce este. Stiu ca la scoala copiii nu au rabdare, dar asa sunt eu. Cand eram mic, toate povestile mi le citea mami, iar eu ascultam. Cand am mers la scoala am fost foarte speriat de atatea litere si nu le retin pe toate, ori mi le aduc greu aminte. Cred ca am nevoie de muult ajutor, pentru ca nu vreau sa se supere colegii pe mine si sa nu imi mai spuna ca "fac clasa de ras".
Tulburarea de vorbire nu este un rasfat, ci trebuie luata in considerare de timpuriu, iar cu cat se intervine mai repede, ideal ar fi in perioada prescolaritatii, cu atat recuperarea va fi mai rapida, iar copilul se va adapa mai bine.
Cine are nevoie de logoped?
De obicei, se merge la logoped in jurul varstei de 4- 5 ani, cand observam ca micutul nu articuleaza corect cuvintele, inlocuieste literele intr-un cavant ( lata in loc de rata), are tulburari de ritm in vorbire, balbaieli, incepe fraza coerent dar nu mai reuseste sa o termine ori sunetul predominant este S (Si se fasem asi?), mutism,etc.
Acestea sunt defecte de vorbire, care dupa cateva sedinte pot fi corectate. In functie de gravitatea tulburarii si de varsta - numarul sedintelor este mai mic sau mai mare. De foarte multe ori copilul se va alinta, pronuntand gresit cuvintele ori din lipsa de afectivitate nu se va exprima coerent si corect.
Exista si alt gen de afectiuni care necesite interventia logopedului si nu numai. De exemplu, probleme de vorbire care apar la copiii care au dificultati de auz, au afectiuni respiratorii, probleme de inghitire si mestecare, muschii din jurul gurii sunt slabiti, ori diverse tulburari neuropsihice- autism, sindrom down, etc.
Emil Verza ("TRATAT DE LOGOPEDIE", Bucuresti, Ed.Pro Humanitate, 2003) face urmatoarea clasificare privind etiologia tulburarilor de limbaj:
1.Cauze prenatale:
-incompatibilitate de factor Rh, boli infectioase si intoxicatii ale femeii gravide, carente nutritionale, malformatii fetale, traumatisme abdominale, soc psihic (cu efecte insidioase asupra dezvoltariipsihofiziologice alefatului)
2.Cauze perinatale:
- sarcini distocice, cu travaliu indelungat sau insotit de complicatii, asfixii sau compresiuni produse de manevre obstetricale gresite, anoxie cerebrala provocata de infasurarea cordonului ombilical in jurul gatului copilului (circulara de cordon), hemoragii cerebrale
3.Cauze postnatale:
- organice (de natura centrala sau periferica; malformatii sau anomalii anatomice; disfunctii fiziologice; boli ale primei copilarii si afectiuni cronice marcante)
- functionale (tulburari ale laturii impresive si expresive a limbajului; deficiente ale respiratiei sau fono-articulatiei; insuficiente functionale la nivelul sistemului nervos central, dificultati in realizarea schemelor complexe verbo-motorii)
- psiho-neurologice (mai frecvent intalnite la cei cu deficienta mintala, cei cu tulburari de memorie si de atentie si cei cu deficiente in sfera reprezentarii vizuale si auditive, precum si la cei cu tulburari de tip neuropsihiatric sau psihopatologic
- psihosociale (factori didactogeni, sociogeni, formarea unor deprinderi gresite de pronuntie, incurajarea in scop de divertisment a vorbirii infantile sau defectuoase a copilului, solicitari verbale exagerate ce intimideaza copilul, conflicte si traume psihice ce determina introvertire excesiva si pierderea interesului pentru comunicare, logofobie datorata reactiilor depreciative ale anturajului, imitatii, metode gresite de educatie etc.
Asadar, nu ezitati sa mergeti la logoped daca tulburarea persista dupa varsta de 5 ani, nu incurajati copilul sa pronunte gresit, repetand dupa el cuvantul stalcit, chiar daca este amuzant ori nu il corectati excesiv ori cu autoritate pentru ca se poate inhiba.
O tulburare de vorbire nerezolvata la timp, ignorata ori "incurajata’, deoarece copilul este foarte dragut cand vorbeste asa, duce mai tarziu la tulburari de scris-citit-dislexie, disgrafie si chiar discalculie.
Odata cu inmultirea sarcinilor didactice, copilul va face din ce in ce mai multe greseli, deoarece baza vocabularului corect nu a fost formata in totalitate. Tulburarile de vorbire , de scriere, citire si calcul matematic duc si la dificultati psihice copilul fiind izolat ori ignorat, batjocorit de ceilalti, ii va scadea incredere in el, se va adapta cu greu sau deloc intr-un grup ori in societate in general, iar propriile sale perceptii despre sine si ceilalti vor fi incarcate de sentimente negative si de pessimism.
Copilul poate deveni violent cu ceilalti, deoarece frustrarile legate de exprimarea prin limbaj nu sunt formate corect si el nu stie cum sa se faca intelesori sa se impuna. Tulburarea de vorbire se poate corecta cu ajutorul specialistilor si nu odata cu trecerea timpului, fara niciun ajutor.
