Atunci cand copiii mici incep sa mearga la gradinita sau la scoala au nevoie de mult ajutor din partea noastra pentru a face fata acestei etape. Ce trebuie sa stii este ca, in perioada de adaptare la gradinita se intampla frecvent ca cei mici sa planga, sa aiba crize de furie, sa se enerveze si sa fie irascibili. Este posibil sa fie asa doar cand intra si apoi sa se opreasca, sau pe tot parcursul zilei sa fie plangaciosi si sa ceara constant la mama.
Atitudinea lor nu este rezultatul faptului ca sunt blocati, capriciosi sau irascibili. Ei se comporta astfel pentru ca doar asa stiu, momentan, sa isi exprime emotiile, sentimentele.
Ce simt cei mici atunci cand merg pentru prima oara la gradinita
1. Se simt nesiguri pentru ca pleaca intr-un loc nou, strain pentru ei si foarte diferit de casa lor, de ceea ce au cunoscut pana acum. Scoala, sala de clasa nu este un loc de referinta stabil pentru ei, prin urmare, nu le ofera (inca) siguranta pe care le-o ofera casa lor.
2. Le este teama de abandon. Le este teama ca mama/tata nu va veni sa ii ia si ii va lasa in acel loc ciudat. Stiti ca veti veni intotdeauna sa ii luati, dar micutul dvs. inca nu stie acest lucru, se indoieste si ii este foarte frica. Cand vor vedea ca zi de zi ii veti lua mereu in brate (si ca vor capata incredere in ei la scoala), vor trece peste asta.
3. Se simt nesiguri pentru ca acum trebuie sa imparta spatiul si jucariile cu alti copii si nu pot primi atentia exclusiva cu care sunt obisnuiti acasa. Invatatorul lor trebuie sa fie acolo pentru alti copii, iar ei se tem sa nu fie ingrijiti sau iubiti. Incetul cu incetul, cel mic va vedea ca nu este nimic rau sa fie intr-un spatiu cu alti copii si ca exista jocuri si jucarii pentru toata lumea.
4. Ei se simt nesiguri pentru ca noul lor profesor nu este inca un punct de referinta stabil care sa le ofere siguranta. Pe masura ce trec zilele, vor vedea ca profesorul lor ii ajuta, le acorda atentie, le spune lucruri frumoase, ii imbratiseaza cand au nevoie si ii invata lucruri noi. Prin urmare, atunci cand va vedea ca poate merge la ea cand ii este frica, sete, foame, boala, pipi etc., va incepe sa o vada ca pe mama lui. El va incepe sa o vada ca pe un punct de referinta care ii ofera siguranta de care are nevoie pentru a se deplasa in clasa, pentru a cerceta, pentru a se juca.
