Orasul a schimbat statutul copilului, transformandu-l in personaj privilegiat. In noaptea de Sfantul Andrei, cand exista semne ca se alege praful de lume, o geana de lumina vine dinspre Mos Nicolae.
El este paznicul cerului la poarta dinspre Apus. Sunt necesare aceste porti, una la Apus si cealalta la Rasarit, pentru ca Soarele nu numai ca imbatraneste, dar, ca un cal naravas, incearca sa fuga de pe cer.
In noaptea de San Nicoara, noaptea se intoarce spre zi. Sfantul Ierarh Nicolae, San Nicoara si Mos Nicolae... Ce au in comun sfantul numit in carti "lacas curat al faptelor bune" cu paznicul granitei apusene de pe cer si mosul care pune in ghetele copiilor o nuia si dulciuri?
Ultimii doi sunt variante populare ale sfantului recunoscut de toti crestinii.
San Nicoara este o creatie a satului, si Mos Nicolae una a mediului urban. Diferentele dintre cele doua variante sunt enorme. San Nicoara este patronul soldatilor, al marinarilor, al fetelor sarace, despre el exista legende, oamenii ii adreseaza rugaciuni. Mos Nicolae doroforul anticipeaza cadourile care urmeaza sa vina de Craciun.
A aparut atunci cand orasul a schimbat statutul copilului, transformandu-l dintr-o scama in personaj privilegiat. Mos Nicolae exista daca vine si, daca vine, trebuie sa aduca neaparat cadouri. Asa ceva nu poate fi imaginat in sat. Acolo nu se fac cadouri, se dau daruri. Iar darul se intoarce, reciprocitatea este obligatorie.
In sat, nici Mos Ajun, nici Mos Craciun nu fac daruri. Copiii sunt rasplatiti, deci platiti, pentru serviciul ritual pe care-l fac gospodarilor colindandu-i. Rasplata se face in mancare: mere, nuci, alune, colaci.
(Irina Nicolau)
Citeste tot articolul in: Gandul
05 Decembrie 2006
