Un studiu american a aratat ca bunicii isi iubesc nepotii chiar mai mult decat propriii copii. Acest lucru a fost dovedit stiintific de James Rilling, profesor de antropologie la Universitatea Emory din Atlanta, care a condus un studiu pe aceasta tema.
Studiul a fost realizat de un cercetator american si publicat in revista de cercetare biologica Proceedings B a Royal Society. Cercetatorul a ales 50 de bunici cu nepoti biologici cu varste cuprinse intre 3 si 12 ani.
Scopul a fost de a analiza functiile cerebrale ale acestor bunici cu ajutorul imagisticii prin rezonanta magnetica functionala (fMRI) in timp ce femeile priveau fotografii ale nepotilor lor. Rezultatele au fost surprinzatoare si au aratat ca anumite parti ale creierului au fost activate.
Acestea sunt legate de empatia emotionala, iar acest lucru explica perfect de ce bunicile sunt mai apropiate de nepotii lor. Pe aceasta tema, autorul studiului a declarat:
„Daca nepotul zambeste, ea simte bucuria copilului. Iar daca nepotul plange, ea simte durerea si angoasa copilului”.
Atunci cand aceleasi bunici au privit fotografiile propriilor copii ca adulti, zonele cerebrale care s-au activat au fost cele asociate empatiei cognitive, care se refera la capacitatea de a intelege gandurile si sentimentele celorlalti.
O legatura unica si o conexiune naturala
James Rilling a explicat, de asemenea, ca motivul pentru care participantele au simtit mai multa placere in a fi bunici a fost ca acestea au mai putine responsabilitati decat mamele. Acest lucru face ca relatia sa fie mai degraba pasnica si placuta, deoarece nu se asteapta ca bunicile sa inlocuiasca rolul mamei. A fi mama este o munca solicitanta, cu norma intreaga.
In acelasi context, studiul realizat de antropologul in cauza a aratat ca se poate produce o schimbare cerebrala la persoanele care traiesc cu un copil in general.
