Un studiu efectuat pe 7000 de bebelusi confirma faptul ca expunerea timpurie are un impact asupra dezvoltarii comunicarii si a rezolvarii problemelor, dar se recupereaza mai tarziu in viata.
Un studiu recent sugereaza ca timpul petrecut in fata ecranelor ar trebui limitat cel putin in primul an de viata. Studiul a fost efectuat pe mai mult de 7000 de sugari si mamele acestora si a concluzionat ca mai mult timp petrecut in fata ecranului este asociat cu intarzieri in dezvoltarea comunicarii si a rezolvarii problemelor in anii urmatori.
Cu cat expunerea este mai mare, cu atat intarzierile sunt mai evidente. Astfel, mai mult de patru ore de timp petrecut in fata ecranului pe zi a fost asociat cu intarzieri in dezvoltarea comunicarii si a rezolvarii problemelor la varstele de doi si patru ani. Studiul, care tocmai a fost publicat in revista stiintifica JAMA de oamenii de stiinta de la Universitatea Sendai (Japonia), nu sustine ca ecranele sunt direct responsabile de aceasta intarziere, care, in orice caz, tinde sa se estompeze dupa varsta de patru ani.
Bebelusii cu varsta sub un an ar trebui sa evite complet televizorul
Cu toate acestea, aceste constatari confirma cercetarile anterioare care arata o legatura intre timpul petrecut de copii in fata ecranelor si dezvoltarea lor ulterioara. In 2019, in fata dovezilor stiintifice, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a declarat ca bebelusii cu varsta sub un an ar trebui sa evite complet televizorul, jocurile video, telefoanele mobile si tabletele, in timp ce copiii cu varsta cuprinsa intre doi si cinci ani nu ar trebui sa fie expusi la ecrane mai mult de o ora pe zi.
Teoria stiintifica este clara, dar punerea ei in practica este mai complicata. Multi parinti folosesc ecranele pentru a distrage atentia copiilor mici in timp fac treburi casnice. Si functioneaza. Ecranele sunt mereu la indemana, sunt o forma de divertisment relativ ieftina si capteaza atentia copiilor cum nu o face aproape nimic altceva, permitandu-le parintilor sa respire putin. Toate acestea fac dificila renuntarea completa la ele atunci cand vine vorba de cresterea unui copil.
