Alexandra Chirea este profesoara de limba franceza la o scoala din Bucuresti. Aceasta a marturisit, recent, pe Facebook, ca in ulltima perioada a dormit cate 3-4 ore pe noapte, fiindca a vrut sa le scrie tuturor celor 148 de elevi ai sai cate o scrisoare care sa le ramana amintire peste ani. Prin aceste scrisori, Alexandra vrea sa le reaminteasca elevilor sai care sunt calitatile lor si sa ii faca sa se simta apreciati si rasplatiti pentru eforturile lor din acest an scolar.
„Cum am devenit scoala pilot, mi-am promis ca fiecare elev va primi macar o scrisoare de la mine in care sa ii spun ce am descoperit eu bun inlauntrul lui, ce am tinut minte despre el, sa ii arat, in fond, ca il cunosc, ca il apreciez pentru ceea ce face bine si ca sunt atenta la nevoile lui. Pe mine ma ajuta, ce-i drept, memoria, pentru ca trebuie sa stiti ca eu tin minte tot, vad gesturi foarte mici, de la cine mi-a tinut usa sa ies prima, cine a zambit cand am facut o ironie, cine ce pantofi sau rochie misto avea, remarc imediat o noua tunsoare, cine cu cine se pupa pe hol, cine se uita in timpul orei mai mult la un coleg sau o colega, stiu ce beau si ce mananca aproape toti copiii mei si nu fac niciun efort, asa cum s-ar crede, ca sa tin minte toate aceste lucruri.
Atunci cand esti curios sa cunosti oameni, aceste lucruri se petrec natural, fara vreun efort din partea mea sau a lor. Pentru ca, da, ii las sa ma cunoasca si ei pe mine. Eu nu sunt alt om in sala de clasa, sunt fix asa cum vedeti aici: glumesc mult, imi plac copiii care rad. Sunt ironica, vreau ca ei sa prinda si sa simta nuantele. Ii contrazic, pentru ca imi place sa ne contrazicem si vreau ca ei sa aiba curajul sa conteste autoritatea.
Am dormit in ultimele 4 nopti cate 3-4 ore pe noapte. Am scris 148 de scrisori pentru copiii mei. M-a intrebat ieri cineva daca merita tot efortul asta, pentru ca elevii din ziua de azi nu mai apreciaza lucrurile astea. Eu, sincer, inca nu inteleg despre ce copii vorbeste lumea tot timpul. Ai mei aveau unii lacrimi in ochi, altii au plans de-a dreptul, altii m-au strans tare in brate si nu-mi mai dadeau drumul. Probabil ca sunt eu norocoasa cu asa copii. Dar sa stiti, norocul si-l mai face si omul cu mana lui. Asta e, asta sunt. Cum a zis un copil, doamna, dumneavoastra sunteti reala. Da, ma, as fi vrut eu sa fiu ireala, am raspuns”, a scris profesoara, intr-o postare pe Facebook.
Alexandra marturiseste ca de cand este profesoara, nu trece zi fara sa se gandeasca cum sa faca mai mult pentru elevii sai, fiindca nu vrea sa repete greselile profesorilor sai. Ea este de parere ca cea mai mare greseala a unui dascal este sa se creada fara cusur.
„De cand sunt profa, ma gandesc zi de zi cum sa fac mai bine si mai mult pentru copiii mei. Ma gandesc mereu la ce mi-a lipsit mie si incerc, pe cat posibil, sa nu fac greselile profilor mei. Sigur ca eu fac altele, caci cea mai mare greseala pe care o poti face, ca prof, este sa te crezi fara de greseala, iar copiii miros aroganta, impostura si frustrarea si le resping natural, ca intr-in transplant nereusit din cauza unei infectii nosocomiale”, scrie Alexandra Chirea.
