Desi toata lumea astepta normele de aplicare, legea prin care parintii ar fi putut primi 1.500 de lei pentru cheltuielile cu cresa sau gradinita de la stat, prin intermediul angajatorului, a fost suspendata.
Aplicarea acestei masuri se suspenda, incepand cu data de 1 aprilie 2021 pana la data de 31 decembrie 2021, inclusiv.
Ce prevedea cadrul legal
Potrivit noului cadru fiscal, cheltuielile cu educatia timpurie mentionate sunt nedeductibile la calculul rezultatului fiscal si se scad din impozitul pe profit datorat in perioada efectuarii acestora, dar nu mai mult de 1.500 lei/luna pentru fiecare copil. In cazul in care suma depaseste impozitul pe profit datorat, diferenta va fi scazuta, in ordine, din impozitul pe salarii retinut de contribuabil pentru angajati, din taxa pe valoarea adaugata datorata sau din accizele datorate.
Prin acelasi act normativ, respectiv Legea nr. 239/2020, sumele platite de angajator pentru educatia timpurie a copiilor angajatilor au fost introduse in categoria veniturilor neimpozabile din salarii si asimilate salariilor.
Totodata, prin Legea nr. 296/2020 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, sumele platite de angajator pentru educatia timpurie a copiilor angajatilor au fost excluse din baza de calcul al contributiilor sociale obligatorii.
Noile reguli fiscale reglementate s-au dovedit insuficiente pentru a putea fi aplicate in practica, asa cum au semnalat atat contribuabilii interesati/organizatiile profesionale interesate de accesarea facilitatii fiscale privind educatia timpurie, cat si organele fiscale, si chiar parlamentari, noile reguli fiscale reglementate s-au dovedit insuficiente pentru a permite aplicarea lor. Solicitarile de clarificare a regulilor fiscale au vizat elemente tehnice esentiale aplicarii, care nu se regasesc in actualele prevederi.
Solicitarile de clarificare a regulilor fiscale au vizat elemente tehnice esentiale aplicarii, care nu se regasesc in actualele prevederi. Totodata, deducerea cheltuielilor cu educatia timpurie suportate de angajatori din impozitul pe salarii retinut de contribuabil pentru angajati, genereaza dificultati in aplicare avand in vedere faptul ca impozitul pe venit aferent veniturilor din salarii si asimilate salariilor este datorat de persoana fizica, angajatorul avand numai obligatia de calcul, retinere, plata si declarare.
In acest caz, intrucat cheltuiala cu educatia timpurie este o cheltuiala suportata de contribuabilul platitor de impozit pe profit, aceasta poate fi dedusa cel mult din impozitul pe profit datorat de contribuabil si nicidecum din obligatiile fiscale datorate de alti contribuabili, in speta, persoanele fizice care au calitatea de angajati.
De asemenea au fost semnalate aspecte legate de caracterul discriminatoriu al masurii fiscale instituite de Legea nr. 239/2020, prin raportare la diferite categorii de angajati care au alti angajatori decat persoanele juridice platitoare de impozit pe profit, cum sunt: platitorii de impozit pe veniturile microintreprinderilor, platitorii de impozit specific unor activitati sau institutiile publice ce nu desfasoara activitati economice, precum si in cazul angajatorilor care obtin venituri din activitati independente, cum ar fi societati civile de avocatura, persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale.
