Cristina Joia este arhitect si designer si a devenit celebra in Romania in emisiunea "Visuri la cheie". Energia si zambetul sau sunt molipsitoare si pentru colegi, si pentru cei carora se lupta sa le schimbe viata, insa in spatele lor se ascund o poveste trista si o boala cu care a fost nevoita sa invete sa traiasca, descoperita in urma unor repetate proceduri de fertilizare in vitro si inseminare artificiala.
Boala a lovit la doua zile dupa ultima fertilizare in vitro
Cristina Joia este joviala, se lumineaza toata la fata cand vorbeste despre Andrei, baietelul pe care l-a infiat impreuna cu sotul sau, dar in ultimii 6 ani a dus o batalie crancena cu o boala rara. Vestea a picat la scurt timp dupa ultima tentativa de a ramane insarcinata, cand, la doua zile de la revenirea de la o clinica din Ungaria, s-a sufocat brusc pe strada, in mijlocul unei treceri de pietoni, si a ajuns direct pe masa de operatie. Diagnosticul era de pneumotorax, insa cauza nu a putut fi stabilita in urma operatiei menite sa ii salveze plamanul drept.
Acum, la 6 ani distanta, Cristina Joia a decis sa vorbeasca deschis despre problema sa de sanatate, dar si despre gustul amar si frustrarile cu care a ramas dupa ce a apelat la mai multe clinici specializate in reproducere asistata.
"Am decis sa tac pentru ca nu am vrut ca boala sa ma defineasca"
Artista a povestit recent intr-un dialog cu Catalin Maruta ca si-a tinut afectiunea ascunsa din mai multe motive, unul dintre ele fiind dorinta de a nu cadea prada fricii si compatimirii celor din jur. A hotarat, acum, sa rupa tacerea in speranta ca experienta ei va ajuta si alte femei:
Totul a inceput cu dorinta noastra de a avea un copil si au fost ani in care am tot incercat. Devenisem un soi de cobai pentru diferite clinici de fertilizare. Imi doream cu atata ardoare lucrul asta, incat incepusem sa nu-mi ascult corpul, desi semnele erau acolo: aveam dureri in piept, nu puteam respira.
Dupa problemele de infertilitate a venit endometrioza toracica
“Nimeni nu stie exact cum apare, iar partea proasta este ca e si incurabila. Endometrioza este ca un fel de cancer, dar este benign; el cotropeste organele pe care se aseaza, se fac foarte multe tumori si la un moment dat organul, respectiv plamanul, cedeaza. Diafragmul meu era plin de tumori, ciuruit iar, din cauza acestui defect se acumula aer intre pleura si plaman. Eu am intrat in stop respirator, m-au operat de urgenta, dar nu le era foarte clar ce am si dupa o saptamana si ceva de stat in spital mi-au zis ca sunt bine", povesteste Cristina Joia.
In lipsa unui diagnostic concret, medicii i-au facut investigatii suplimentare la cateva saptamani dupa operatie. Un computer tomograf a aratat ca leziunile plamanului revenirsera si s-a stabilit ca e nevoie de o noua interventie. Cauza, insa, tot nu fusese stabilita cu certitudine.
Banuiau ca am cancer. Nu am vrut sa ma mai operez la Municipal, asa ca am ajuns la Marius Nasta si acolo am avut noroc sa gasesc medici extraordinari, care au pus un diagnostic foarte rar. Sunt paciente care s-au operat de 6-7 ori pe creier fara sa le explice medicii ce au. Ei au pus acest diagnostic, m-au operat a doua oara, dar nu erau pregatiti cu un mesh, asa ca a urmat si operatia numarul 3, in care mi-au pus o plasa, ca acele tumori sa nu mai ajunga la plamani.
Cristina Joia a ramas fara o parte din plamanul drept si este dependenta de 6 ani de un tratament hormonal aflat inca in faza de cercetare. "Eu iau acest medicament de 6 ani, dar studiile se intind pe numai 2 ani. Eu ma simt bine, nu am efecte secundare cum am auzit ca au alte femei, care nu mai pot sa lucreze, spre exemplu".
Avertisment pentru femeile care fac tratamente pentru a ramane insarcinate
La fel ca toate femeile care isi doresc cu ardoare un copil, Cristina Joia a pus pe planul doi sanatatea si si-a concentrat intreaga energie pe o posibila sarcina. Tocmai de aceea nu a facut investigatii nici atunci cand simtea junghiuri la nivelul plamanului "ca si cum ai fi inghitit sticla pisata”; nu a facut nicio radiografie pulmonara de teama ca ar putea pune in pericol "ipoteticul copil". A inceput tratamentele de fertilitate si a facut patru inseminari artificiale si doua fertilizari in vitro soldate cu esec, dar si cu un gust amar si cu senzatia ca aceasta industrie de milioane de euro vinde iluzii multor femei:
Frustrarea mea consta in faptul ca, dintre toti doctorii la care am fost in clinicile de fertilizare, nimeni nu mi-a spus niste lucruri simple. Daca, spre exemplu, ai un AMH (hormon antiMullerian) de 0,3, adica o rezerva ovariana foarte mica, ca medic poti sa fii sincer cu acea pacienta si sa-i spui ca nu are rost sa pompezi hormoni si ca poti fi mama altfel.
Cristina Joia nu stie daca endometrioza toracica s-a declansat in urma tratamentelor hormonale pentru a ramane insarcinata, insa exista indicia pentru acest lucru:
Nu am un raspuns clar cum m-am inbolnavit, dar imediat dupa ultima fertilizare in vitro am ajuns cu ambulanta la spital; la doua zile dupa ce m-am intors din Ungaria, incercam sa traversez, eram in mijlocul strazii, se pusese rosu si nu mai puteam sa mai fac un pas, nu puteam sa mai respir.
Artista are un mesaj pentru femeile care au nevoie de tratamente si vor sa apeleze la reproducerea asistata pentru a ramane insarcinate: "Femeile care vor sa faca fertilizare sa incerce sa vada problema in ansamblu pentru ca e foarte usor sa te gandesti numai la copil si sa nu vezi ca exista si alte aspecte care iti pot schimba viata pentru totdeauna. Marele regret este ca nu am adoptat mai devreme si ca am pierdut ani de zile, cand puteam sa fac lucrul asta mai repede".
