Tantarii sunt responsabili pentru transmiterea unei boli nu de putine ori letala: meningita. Indiferent de natura infectiei, simptomele sunt aceleasi, iar interventia medicului trebuie sa fie prompta.
Prin definitie, meningita este o inflamatie a membranelor care inconjoara creierul (meningele) si a lichidului cefalorahidian care se afla intre aceste membrane. Exista doua tipuri de meningite, in functie de lichidul cefalorahidian, care poate fi purulent sau limpede (asa cum este normal). Prima dintre ele, meningita purulenta, este cauzata de o infectie cu bacterii (meningococ, pneumococ sau Haemophilus influenzae). Acest tip de meningita duce in multe cazuri la septicemie (trecerea bacteriilor in sange), care evolueaza in numai cateva ore. Copiii sunt categoria de varsta cea mai afectata de meningita bacteriana. Prezentarea la medic dupa semnalarea primelor simptome este urgenta. In infectiile cu meningococ, bacteriile sunt gazduite in mucoasa faringelui si se pot transmite pe cale aeriana.
"Meningita cu meningococ apare foarte frecvent in colectivitatile de copii. Meningita cu Haemophilus influenzae, odata aparuta la copii sub varsta de 3 ani, se manifesta violent si nu putine sunt cazurile in care ea devine letala", explica prof. dr. Marian Negut, de la Institutul Cantacuzino.
Tratamentul se intinde pe o perioada de zece zile pentru meningitele cu meningococ si cel putin doua saptamani pentru meningitele cu pneumococ si Haemophilus influenzae. Meningitele cu lichid cefalorahidian limpede, de tip viral, se vindeca mult mai usor, cu tratamente antifebrile si antialgice.
Cunoscutul virus West Nile este insa o forma grava de meningita virala, pentru ca are o evolutie rapida si severa. El se transmite prin intermediul tantarilor si afecteaza in mod deosebit batranii si copiii, care au o rezistenta scazuta la virus.
"Indiferent de tip, toate meningitele sunt grave si reprezinta o urgenta medicala din cauza complicatiilor pe care le provoaca", spune prof. dr. Marian Negut.
Pentru toate tipurile de meningita, simptomele sunt aceleasi: febra, dureri puternice de cap si de coloana vertebrala, insotite adeseori de varsaturi, fara sa existe senzatie de greata.
Bolnavul prezinta, de asemenea, fotofobie (senzatie neplacuta la lumina) si are tendinta de a sta in pozitie flectata, cu genunchii indoiti pe burta si cu capul nemiscat. Ceafa intepeneste si orice miscare a gatului devine insuportabila. In 6-7 ore de la instalarea primelor simptome, bolnavul nu va mai putea misca capul si gatul.
