Se intampla adesea sa fim bombardati cu tot felul de informatii inutile creierului. De la culoarea stridenta a rochiei vecinei de compartiment din tren, pana la ce a mai facut nu stie cine, X sau Y vedeta si ce e bun in curatarea covorului, toate acestea reprezinta o suma de informatii inutile. Aparent inofensive pentru ca nici nu ne schimba, nici nu ne invata, nici nu ne afecteaza starea sociala sau personala cu nimic. De-a dreptul inutile, asa cum aratam, ele pot deveni, insa, deosebit de periculoase odata fixate intr-un subconstient de unde cu greu mai pot fi eliberate.
Periodic, pot sa reapara (ne amintim de ceva corelat cu altceva). Nici acesta nu este un lucru, bineinteles, daunator. Dar atunci cand vrem sa invatam cu adevarat ceva simtim cum memoria ne lasa, cum creierul se blocheaza ca un hard-disk full si nu mai putem face fata. De asemenea, in complexul nostru proces de gandire, nici acum explicat in totalitate, apar blocaje, apar zone moarte, rationamentul devine ilogic, iar efortul depus in rezolvarea uneia sau a alteia dintre situatiile pe care ni le asterne in cale viata creste.
Desigur, de toate aceste informatii, in mare parte, nu ne putem feri. Dar uneori le cautam, cum ar veni, avem predilectie catre ele. Cum altfel putem numi pasiunea de a privi o telenovela, de a citi cu precadere ceea ce nu ne afecteaza de nici un fel sau de a cauta numai telejurnale care nu spun nimic nici despre situatia nationala, nici despre cea internationala, dar se intrec in a difuza stiri inedite legate de particularitati nu tocmai relevante sau de urmat in comportamentul nostru viitor.
La fel de agresive precum toate aceste informatii inutile pot deveni la fel de bine si obsesiile. Indiferent de natura lor, ele ne conduc la o incetinire a activitatii logice a propriului nostru creier. Cu cat pasiunea fata de ceva real sau ireal, intr-un mod justificat sau nejustificat este mai mare, cu atat spectrul de ingusteaza, ajungand, in cazuri extreme, sa nu mai putem vedea sau gandi decat acel lucru sau despre acel lucru.
Pot exista si cazuri de obsesii involutare care pot tine sau nu de domeniul patologicului. Este normal sa te obsedeze pierderea a ceva pana in momentul recuperarii lui, dar nu este normal sa te obsedeze toate tocurile patrate de pe strada, de exemplu.
Atat obsesiile, cat si informatiile inutile conduc cu timpul la o incetinire a gandirii. Cum bine se stie, boala Alzheimer sau alte boli legate de uitare ale batranetii sunt rezultatul unei gandiri lenese, cei cu activitati mecanice sau casnicii fiind mult mai predispusi dezvoltarii la batranete a astfel de boli decat cei care au dus o activitate intelectuala sustinuta, au trait o viata agitata, inserata cu situatii neprevazute. Poate ca e boala celor care prefera sa citeasca lucruri usoare pe care sa nu le dezbata cu propriul creier prea mult, lucruri care, aparent nu afecteaza nimic, nici sanatatea, nici ochii, nici capacitatea de gandire, dar care se ascund in subconstient si sunt eliberate exact atunci cand nu avem nevoie.
