4 ore a stat o mama cu copilul bolnav de doi ani in brate, pe holurile spitalului din Tulcea pentru a astepta o ambulanta. Dupa acele ore lungi de asteptare, mamei i s-a spus ca trebuie sa ajunga pe cont propriu cu copilul la Constanta.
"Stau pe scaunele spitalului de la ora 15. Imi tin bebelusul de doar 2 ani in brate simtindu-i respiratia sacadata. Uneori imi este si rusine sa-l privesc cand se uita la mine cu ochii lui mirati si parca il si aud cum ma intreaba: "De ce stam mami?! Cheama un doctor, eu nu sunt bine deloc." Merg din nou catre asistente cu ochii aproape in lacrimi si din nou sunt trimisa pe scaun.
Asteptam ambulanta care nu mai vine. Sunt 5 copii cu varste intre 4 luni si 5 ani carora le simt din varful picioarelor pana in crestetul capului temperatura, varsaturile, durerile si tusea. Am primit de la UPU un diagnostic presupus, dar nu am fost vazuti de nici un medic pediatru. De abia ne-au impachetat pentru a ne reduce temperatura. Ma intreb daca vom fi toti in aceeasi ambulanta si ma apuca groaza de acest "drum al terorii" la care urmeaza sa fim supusi. "Drumul terorii" se termina in "casa groazei", cu tot respectul fata de cei de la Spitalul Muncipal Constanta.
Imi permit acum sa folosesc aceasta denumire intrucat ei sunt supra-aglomerati si mamicile dorm pe scaune sau pe scari chiar. De abia isi pot sustine cazurile lor cu aceasta epidemie de gripa si noi suntem o povara, o povara intampinata uneori cu zambetul pe buze, alteori sarcastic: iar v-au trimis la noi?! Intteleg personalul si stiu ca nu este vina lor. Ma gandesc din nou la conducerea orasului nostru, la primari, consilieri, sef de spital si urc pana la presedinte.
Imi permit sa ii injur mintal de mii de ori pentru ca au permis ca aceasta situatie sa aiba loc si sa continue, de ani de zile. Parlamentul nostru este preocupat sa elibereze detinuti, salvarea copiilor nu este o prioritate pentru ca de la regretatul doctor Burlea cu totii am fost uitati. Un oras de care lumea isi aminteste in plin sezon turistic si in preajma alegerilor.
Imi strang copilul in brate vrand sa ii iau toata durerea cu mana timp in care o asistenta se indreapta spre noi, o vad de parca ar fi salvarea noastra, un inger: mamico, suna-ti sotul si mergeti voi cu masina la Constanta, ambulanta nu vine.
Imi da biletul de trimitere si pleaca. Toate sperantele mele s-au transformat in cenusa si ma cuprinde disperarea. Am stat peste 4 ore doar ca sa mi se spuna sa plec pe cont propriu.
Va intreb pe voi, cei care ne conduceti: PANA CAND ACEST CHIN??? Azi si maine si pentru totdeauna va voi ura din tot sufletul meu si pentru toate. Preferati sa ne ingropati si nu sa ne tratati. T.G. - tot o voce a mamici si pitici," a scris o mama disperata pe Facebook.
