Virusul varicelo-zosterian face parte din grupul virusurilor herpetice si produce 2 boli distincte, varicela si herpes-zosterul.
Varicela este o boala care apare in majoritatea cazurilor la copii (boala infectioasa a copilariei) si are de obicei o evolutie benigna (nu este grava). De aceea administrarea vaccinului care protejeaza impotriva contactarii acestui tip de infectie, nu este intootdeauna recomandata.
Multi pedriati recomanda imunizarea activa a copiiilor (trecerea prin boala), din cauza ca aceasta este in majoritatea cazurilor o afectiune usoara. Imunizarea de acest fel confera o imunitate care persista intreaga viata si previne recidiva bolii.
Vaccinul, la fel ca si toate vaccinurile poate avea si anumite reactii adverse si nu ofera de obicei imunitate de durata (doar pentru cativa ani).
Cu toate acestea exista anumite grupe populationale la care vaccinarea este dimpotriva recomandata (adulti sau copii cu imunitate precara, inaintea efectuarii tratamentelor imunosupresoare, epidemii).
Vaccinul impotriva virusului varicelo-zosterian, contine o tulpina de virus viu, atenuat si a fost aprobat pentru utilizare abia in urma cu 15 ani, cu toate ca s-au folosit si alte tipuri de vaccinuri in trecut.
Recomandari pentru administrarea vaccinului anti varicelo-zosterian:
copiii imunodeprimati (cu leucemii, cei care efectueaza tratamente citostatice, imunosupresoare, copiii malnutriti sau cu alte boli asociate), trebuie vaccinati, deoarece acestia pot dezvolta forme grave de boala
adulti imunodeprimati, tineri care efectueaza tratamente cronice, imunosupresoare, femei insarcinate (vaccinarea inainte de sarcina cu aproximativ 3 luni), trebuie sa efectueze de asemenea vaccinul.
administrarea vaccinului previne aparitai unor epidemii care pot da nastere unor tulpini rezistente, virulente si care duc astfel la forme grave de boala
evitarea aparitiei unor complicatii rare, dar grave ale varicelei (pneumonia si encefalita variceloasa au o mortalitate ridicata de peste 30-50% , fiind aproape imposibil de tratat si care lasa de obicei sechele majore sau provoaca decesul copilului.
evitarea aparitiei tardive a herpes-zosterului, boala care poate afecta orice varsta. Adultii nevaccinati si care nu au facut varicela in copilarie au un risc de aproximativ 10% pentru a dezvota herpes-zoster odata cu contactarea virusului varicelo-zosterian.
Virusul varicelo-zosterian poate ramane cantonat la nivelul sistemului central nervos si se poate reactiva ori de cate ori scade imunitatea persoanei in cauza.
Herpes-zosterul este o afectiune extrem de dureroasa si neplacuta, greu de tratat si care recidiveaza in majoritatea cazurilor, este caracterizata prin aparitia unor leziuni cutanate veziculare, (asemanatoare cu cele din varicela) si care apar de-a lungul anumitor grupe de nervi (dermatoame), cel mai des la nivelul fetei si toracelui.
Leziunile sunt extrem de dureroase deoarece sunt situate pe filetele nervoase, se pot generaliza si suprainfecta daca nu sunt tratate corespunzator (administraea Acyclovirului, un antiviral puternic).
Vaccinarea impotriva virusului varicelo-zosterian este recomandata tuturor grupelor cu risc crescut sau copiiilor sanatosi, in jurul varstei 12-18 luni.
Contrainidicatiile vaccinarii impotriva virusului varicelo-zosterian
alergie la alte vaccinuri, alergie la unele medicamente (neomicina)
infectie cu HIV, mai ales in stadiul SIDA (sindromul imunodeficientei dobandite)
imunosupresie severa (boli oncologice, tratamente imunosupresoare)
femeile insarcinate
copii prematuri, malnutriti, copii cu alte boli asociate (in special infectii)
prezenta febrei (vaccinarea se amana dupa stabilirea etiologiei febrei si tratarea corespunzatoare a acesteia)
trombocitopenii severe de diferite etiologii (scaderea numarului trombocitelor din sange) sau tulburari innascute sau dobandite ale imunitatii (gamapatii, imunoglobulinopatii, boli autoimune)
O atentie speciala legata de administrarea vaccinului anti varicelo-zosterian este legata de anumite situatii speciale care trebuie atent analizate de medicul pediatru.
starile febrile secundare unor infectii uzuale (raceli, bronsite, gripa, etc), amana vaccinarea cu cateva cu cateva zile pana la 2-3 saptamani
administrarea medicatiei steroidiene pentru un interval de 2 sapatmani (antiinflamator si imunosupresor puternic), des utilizata in tratarea astmului bronsic la copil, amana vaccinarea cu pana la 3 luni de la intreruperea tratamentului initial
chimioterapia si radioterapia utilizata in tratamentul cancerelor la copil, decaleaza vaccinarea cu pana la 5 luni de la intreruperea tratamentului imunosupresor.
Acest interval liber este necesar regenerarii corespunzatoare a sistemului imun, care trebuie sa secrete anticorpi protectori la contactul cu virusului (vaccinul).
Reactii adverse aparute la administrarea vaccinului anti varicelo-zosterian
Dintre reactiile adverse aparute la administrarea vaccinului impotriva virusului varicelo-zosterian, amintim:
durere, edem, eritem (roseata) la nivelul administrarii injectiei apare la aproximativ 20% dintre copiii vaccinati
aparitia subfebrei (37-38 grade celsius) sau a febrei (peste 38 de grade celsius) apare la 10% dintre copiii vaccinati
aparitia catorva leziuni veziculare de tipul varicelei, apare la un numar redus de copii vaccinati (4%)
convulsiile febrile apar foarte rar, la mai putin de 1% dintre copiii vaccinati si sunt de obicei benigne si nerecidivante
alergii mai mult sau mai putin grave (eruptii cutanate, edem laringian sau chiar soc anafilactic)
declansarea unor afectiuni autoimune preexistente dar asimptomatice (mai frecvent la adolescente), este atribuita mai multor vaccinuri, insa este deocamdata intr-o faza de studiu
exista un numar extrem de mic de cazuri mentionate in literatura medicala de specialitate, de complicatii grave aparute la administrarea vaccinului anti varicelo-zosterian (encefalita, pneumonie variceloasa)<
