Copiii din zilele noastre, si in special cei care cresc in zonele urbane, au oportunitati din ce in ce mai limitate de a se conecta cu meniul natural, fapt ce are un impact negativ direct asupra dezvoltarii creierului. Suntem creati sa functionam in mijlocul naturii, in contact cu viata reala, cu natura, pentru ca suntem parte din aceasta. Natura induce in fiecare dintre noi o stare de echilibru si de calm. Ne arata frumusetea vietii in toate etapele ei si ne stimuleaza simturile intr-un ritm normal.
Viata familiilor „moderne” s-a schimbat dramatic in ultimele doua decenii, iar acest fapt se datoreaza in mare parte accesului la tehnologie. Copiii nostri prefera sa petreaca mult mai mult timp in fata unui ecran (de televizor, calculator, tableta sau telefon) decat afara, in contact cu natura, astfel creierul lor se dezvolta in alt mod fata de cum a fost proiectat, cu implicatii negative directe asupra abilitatlor lor de invatare si asupra comportamentului. Fenomenul este atat de vizibil, incat unii specialisti in dezvoltarea timpurie il numesc „tulburare de deficit de natura” (nature deficit disorder).
Astfel, numeroase studii recente sustin importanta contactului copiilor cu mediul natural, incepand cu primii ani de viata.
Avantajele acestei „intoarceri la origini” sunt urmatoarele:
• Simturile sunt stimulate echilibrat iar bogatia de nuante, de culori si varietatea de sunete pe care o ofera natura nu poate fi inlocuita de nicio tehnologie. In plus, stimularea tactila, cea vestibulara (a echilibrului) si, mai ales, cea proprioceptiva (a muschilor) nu pot fi oferite copiilor in fata televizorului sau intr-un spatiu de joaca artificial amenajat, oricat de sofisticat ar fi acesta.
De obicei, astfel de medii artificiale stimuleaza excesiv simtul vizual, in detrimentrul tuturor celorlalte simturi, conducand la dezechilibre majore de integrare senzoriala a informatiei la nivelul creierului. In plan comportamental, aceasta se traduce prin deficit de atentie, hiperactivitate, toleranta scazuta la frustrare si tendinta copiilor de a se plictisi extrem de usor in lipsa unei stimulari vizuale intense.
• Miscarea libera in natura reduce semnificativ hiperactivitatea copiilor (din ce in ce mai reclamata la scoala), imbunatatind capacitatea de concentrare si de invatare. In plus, punerea in miscare a muschilor in aer liber asigura o oxigenare corecta a creierului. Foarte multi copii sufera de o insuficienta oxigenare, ca urmare a petrecerii unui timp indelungat intr-un spatiu inchis, ventilat artificial, motiv pentru care sunt permanent obositi, nervosi, palizi si incercanati.
• Stima de sine se dezvolta firesc, pentru ca natura judeca si nu critica. In timp ce fenomenul de bullying ia amploare in scoli si in societate in general, natura ne aduce aminte ca toti suntem egali si viata este plina de elemente de varietate, la fel de importante, pentru ca traiesc intr-o stransa armonie.
• Autodisciplina se formeaza corect pentru ca, in mijlocul naturii, copiii nu pot decat sa suporte consecintele firesti ale comportamentelor lor, astfel ca nu exista riscul frustrarii fata de o disciplinare inadecvata, fara o logica fireasca.
Aflati permanent sub presiunea timpului si a aglomeratiei marilor orase, in lipsa spatiilor verzi adecvate, parintii „urbani” prefera sa isi tina copiii mai mult intr-un mediu inchis, „sigur”, in care copiii nu se pot rani sau nu se pot murdari, cu toate ca murdarirea hainutelor nu mai este deloc o problema in zilele noastre datorita detergentului OMO. Lasa-l sa se murdareasca azi, ca sa devina ce vrea el maine!
Articol scris de Monica Bolocan
Psiholog clinician si educational
www.psiholog-pentru-copii.ro
