Furia laptelui (denumita si febra laptelui sau mastita) este o inflamatie acuta sau cronica a glandei mamare, cel mai adesea relationata cu alaptarea. Aceasta inflamatie poate fi asociata cu lezarea tisulara, infectia sau ambele si este destul de comuna in randul femeilor care alapteaza.
Furia laptelui – tipologii
Furia laptelui (mastita) acuta - O mastita acuta in general fara gravitate, se observa de cele mai multe ori la inceputul alaptarii, dar mai poate fi cauzata de virusul oreionului, poate fi prima manifestare a unui cancer de san sau poate avea o origine hormonala (nou-nascut sau adolescent, baiat sau fata, la pubertate). La nou-nascut si la adolescent, semnele dispar de la sine in cateva saptamani.
Furia laptelui (mastita) cronica - Cauzata de infectiile bacteriene repetate sau de modificarile hormonale, o mastita cronica se traduce printr-o greutate a sanului si prin existenta de tumori multiple, uneori cu o scurgere seroasa prin mamelon. Aceste semne sunt mult mai nete in cea de a doua jumatate a ciclului menstrual. Mamografia, ecografia si biopsia uneia dintre tumori permit sa se stabileasca diagnosticul si sa se faca diferentierea de cancer.
Furia laptelui – informatii generale
Oricand ai febra mai mare de 38 de grade Celsius pentru mai mult de 48 de ore, ar trebui sa-ti contactezi medicul. In prima parte a perioadei post partum, sunt doua cauze care ar putea sa-ti provoace febra: infectia uterina sau furia laptelui. Amanadoua afectiunile au nevoie de atenite medicala, dar in mod normal pentru niciuna nu este nevoie sa te opresti din alaptat.
Furia laptelui este de fapt o inflamare a sanului care poate fi infectioasa sau neinfectioasa. De obicei, mastita infectioasa debuteaza brusc cu senzatia de sani durerosi, dureri ale corpului si febra. Cateodata sanul este roz in zona cea mai congestionata. Mastita debuteaza cel mai adesea in primele saptamani dupa nastere. Ea poate fi prezenta la unul sau ambii sani.
Febra laptelui este cauzata de fluxul scazut al laptelui. Cand incepe lactatia, laptele invadeaza tesutul mamar inconjurator care se inflameaza si predispune la infectie. De asemenea, infectia se dezvolta cand mamelonul devine crapat si iritat (de obicei, datorita unei tehnici de alaptare improprii), permitand patrunderea bacteriilor.
La femeile care nu alapteaza, mastita poate aparea datorita dilatarii sau iregularitatilor ductului, unei lezari a sanului (taietura sau muscatura) si foarte rar datorita cancerului mamar sau tuberculozei.
Factori de risc
In timpul alaptarii, mastita poate aparea oricand. Perioada cu cel mai crescut risc este in primele 2 luni dupa nastere, inainte ca obiceiurile alimentare sa se reglementeze.
Factorii de risc pentru aparitia furiei laptelui in timpul alaptarii includ:
• existenta unui episod anterior de mastita;
• o golire incompleta sau intarziata a sanilor, ce favorizeaza angorjarea;
• blocarea canalelor galactofore;
• mameloane crapate si iritate datorate unei pozitionari incorecte a copilului la san;
• diverse afectiuni sau anemia. Anemia favorizeaza aparitia oboselii si scade rezistenta organismului la infectii, de tipul mastitei;
• folosirea unor dispozitive de alaptare care duc la blocarea fluxului laptelui si la inmultirea germenilor pe suprafata mamelonului, astfel crescand riscul infectiei.
Simptome ale furiei laptelui
In timpul alaptarii, furia laptelui afecteaza, de obicei, un singur san si debuteaza cu o zona dureroasa, calda si inrosita. Pot aparea febra, frisoanele, nevralgiile si simptomele pseudogripale (asemanatoare gripei). In acest caz, este necesara interventia medicului.
Agravarea mastitei se manifesta prin afectarea ganglionilor axilari, de partea sanului afectat, care sunt crescuti in volum si durerosi, accelerarea pulsului si agravarea simptomelor gripei. Mastita poate evolua spre abces mamar, care se prezinta ca o formatiune ferma si dureroasa si o zona eritematoasa la nivelul sanului.
Aftele (infectia "drojdiei de bere") pot apare in gura copilului si se pot raspandi la nivelul mamelonului si canalelor galactofore. Daca exista simptome de mastita care nu dispar in urma tratamentului, cum ar fi durere in zona mamelonului in timpul si dupa alaptare, durere mamara ascutita intre mese sau mameloane de culoare roz, acestea sugereaza prezenta aftelor. De asemenea, mai poate debuta prin aparitia unei dureri sau arsuri bruste in timpul unei alaptari ce progresa fara probleme.
Daca exista simptome ce sugereza prezenta aftelor trebuia ca sanii si gura copilului sa fie inspectate. Tratamentul aftelor se aplica atat mamei, cat si copilului, chiar daca nu are simptome.
Tratamentul furiei laptelui
Cel mai important factor ce trebuie retinut despre mastita este ca tratamentul antibiotic timpuriu si continuarea alaptarii (sau pomparea) sunt esentiale pentru vindecarea ei. Amanarea tratamentului poate duce la aparitia abceselor mamare. Ameliorarea simptomelor se poate obtine prin odihna, consumarea unor cantitati crescute de lichide si folosirea aplicatiilor reci la nivelul sanului dureros.
Desi este dureroasa, alaptarea din sanul afectat este sigura pentru copil. Inainte de alaptare se aplica pe sanul afectat o panza curata, calda si umeda timp de 15 minute (pentru ca laptele sa curga mai usor); se incearca aceasta metoda cel putin de 3 ori pe zi.
Este de preferat, inceperea alaptarii cu sanul afectat deoarece este esential ca acesta sa fie golit complet. Daca este prea dureros sa se inceapa cu acest san, se poate alapta din sanul sanatos. Dupa ce curgerea laptelui a fost initiata, se alapteaza din sanul bolnav pana ce acesta devine moale si se continua din sanul sanatos pana ce copilul s-a saturat.
Daca mameloanele sunt prea crapate si prea dureroase ca sa se poata alapta din sanul respectiv, se foloseste o pompa pentru a goli sanii de fiecare data cand nu se poate alapta.
Acesta este momentul potrivit pentru ca mama sa ceara sfatul unui consultant in lactatie. Schimbarea pozitiior de alaptare si asigurarea unui supt corespunzator pentru copil poate sa ajute mama sa alapteze mai eficient, fara durere si prevenind astfel viitoarele episoade de mastita.
Ameliorarea simptomelor se poate obtine prin odihna, consumarea unor cantitati crescute de lichide si folosirea aplicatiilor reci la nivelul sanului dureros.
Se poate administra in siguranta Acetaminofen (Paracetamol) pentru durere si Ibuprofen pentru durere si inflamatie. Daca este necesar se pot administra ambele, alternand dozele.
Daca medicul recomanda intreruperea alaptarii din sanul afectat in timpul vindecarii abcesului, se poate continua alaptarea din sanul sanatos. Pomparea sau exprimarea manuala se continua periodic din sanul bolnav.