Comportamentul agresiv la copiii mici

Comportamentul agresiv este parte din dezvoltarea copiilor si apare ca o etapa in copilaria lor. Este foarte probabil sa te regasesti in situatia mamicii noastre din Comunitatea Copilul.ro, DiaClau care marturiseste ingrijorata pe forum: "Am un baiat de 1 an si 9 luni care loveste, trage de par si pe deasupra mai si musca. Si nu stiu cum sa il opresc. Degeaba tip la el ca mai rau face. Nici cu frumosul nu merge. Nu stiu cum sa il dezvat de aceste obiceiuri". Te simti lipsita de solutii? Afla cateva trucuri utile pentru a-l dezvata de aceste reactii!

Copiii mici actioneaza din impuls. Cand acest lucru se intampla, apar comportamente agresive: lovesc, musca, arunca, sparg etc. Acestia nu sunt capabili la varsta de 2-3 ani, denumita si varsta distrugerilor, sa isi stapaneasca impulsurile, de aceea este important sa intelegi care sunt motivele care stau la baza comportamentului lui pentru a-l ajuta sa le depaseasca si sa inceteze cu aceste obiceiuri neplacute.

Comportamentul agresiv al copilului mic poate fi inteles in mai multe feluri:

• modalitate de afirmare a personalitatii;

• o forma de comunicare (atunci cand nu stiu cum sa-si exprime verbal emotiile si trairile);

• ca reactie la situatii stresante sau frustrante la care e supus;

• din nevoia de a fi in centrul atentiei (de a-ti atrage atentia);

• din curiozitate, pentru a testa relatia cauza-efect, ei merg pe principiul "oare daca fac x ce se intampla"

Parintii gresesc adesea in modul in care reavtioneaza la problemele de comportament ale micutilor. Ei testeaza si incearca sa rezolve aceste probleme folosind aproape intotdeauna extremele:

• fie ii pedepsesc aspru, folosind modul represiv, furia si tipetele in a-l incerca sa se opreasca din a mai face aceste lucruri;

• fie sunt prea permisivi si trec cu vederea aceste actiuni destul de usor, inradacinandu-le si mai mult in comportamentul lor.

Iata cum trebuie sa controlezi comportamentul agresiv al copilului intr-o maniera eficienta:

Chiar daca are 2-3 anisori si pare sa nu inteleaga si sa nu te asculte cand ii spui ca trebuie sa incerce sa iti spuna verbalce doreste si ce simte in loc sa actioneze astfel, este important sa insisti! Pana la urma copilul va intelege, daca tu ai rabdarea necesara!

Actioneaza imediat ce copilul se comporta agresiv. Nu trebuie sa ii treci cu vederea faptele. De exemplu, daca micutul tau loveste un alt copil la locul de joaca, spune-i ca ai observat acest lucru, ca nu este bine ce a facut, ca trebuia sa ii spuna ce il nemultumeste si ca pentru acest lucru veti parasi locul de joaca.

Este important sa opresti imediat purtarea lui, insa nu prin tipete si furie, ci printr-un ton calm si pozitiv. Incearca sa empatizezi cu starea lui si sa arati intelegere fata de ceea ce simte. Spune-i ca intelegi ca probabil prietenul lui l-a suparat si i-a ranit sentimentele, dar ca nu trebuie ca si el sa faca acelasi lucru. Apoi acorda-i o pauza de tacere (time-out).

Invata sa iti controlezi nervii in fata copilului! Pentru ca uneori chiar asta iti doreste: sa iti atraga atentia, indiferent de reactia ta. Pentru el, a-i acorda atentie (chiar si tipand si criticandu-l) este mai bine decat sa il ignori si nu il deranjeaza foarte tare! El stie ca acum si in acest fel e bagat in seama!

Fiecare ocazie in care copilul actioneaza din impuls si se comporta agresiv este o oportunitate de a-l invata cum sa rezolve conflictele pe cale pasnica, fara a folosi violenta fizica. Te poti ajuta de jocurile de rol la copii, creand situatii conflictuale imaginare si punandu-l sa le rezolve. Invata-l sa isi exprime emotiile si sa vorbeasca despre ceea ce simte cand ii vine sa arunce cu lucruri sau sa muste si spune-i ca atunci cand nu stie cum sa se opreasca, trebuie sa ceara ajutorul unui adult!

Nicole13: Cred ca toti copiii reactioneaza astfel la un moment dat, asa isi manifesta neputinta de a zice/face ceva sau pur si simplu asa le vine lor in momentul respectiv! Eu zic, sa nu te alarmezi, doar sa-l opresti tot timpul ca sa invete ca nu e voie sa faca asa!

Ana07: Si noi ne confruntam cu o problema similara. De vreo luna Filip a inceput sa se manifeste violent daca nu ii place ceva, insa nu loveste. Tipa si se tranteste pe jos. Am observat insa ca nu face altceva decat sa repete ce vede in jur, nu neaparat la parinti. Noi, de exemplu nu am ridicat niciodata vocea la el, cand nu vroia sa faca ceva ii distrageam atentia sau, daca nu era un epricol iminent, il lasam in pace si se plictisea. A fost insa de ajuns sa vada in parc copii care se bat, sau care tipa si sa faca si el la fel. Eu ii tot repet ca nu e frumos, insa din pacate nu il pot izola de societate, iar oameni violenti sunt la tot pasul. E mic, insa eu incerc sa il invat ca nu e frumos. De asemenea, intr-o zi cand nu a ascultat, tatal meu l-a lovit usor peste mana (fapt pentru care m-am suparat foarte tare). A fost de ajuns o singura data ca acum cum nu ii convine ceva sa ne dea peste mana si sa ne spuna ca nu suntem cuminti.Deci ce va pot spune e ca violenta naste violenta, insa din pacate multi din jurul nostru aplica metode nu tocmai conventionale. Eu incerc sa il feresc pe Filip de ele si sa ii spun ca nu e frumos.

Alisandor: Si eu am avut aceeasi problema cu fetita mea, are 2 ani si din senin cand mergeam in parc incepea sa imparta palme peste fata la copii, in stanga si in dreapta. Era penibil, mi-era jena de mamici. Am observat ca doar la copiii mai mici decat ea. Am incercat sa-i explic ca nu-i voie, i-am dat peste manuta, degeaba. Noi nu am batut-o niciodata, foarte rar s-a intamplat sa-i dau o palma la fundulet, acasa nu a vazut asa ceva. Inainte de a intra in parc o avertizam: daca lovesti vreun copil plecam acasa, si asa faceam, ma tineam de cuvant. Precizez ca nu vorbeste, asa ca nu stiu de ce. A tinut o perioada dupa care din senin asa cum a aparut, a si disparut. A fost greu, pt ca trebuia sa fiu mereu in spatele ei, si cand vedeam ca ridica mana, o prindeam de mana si ii explicam ca nu e voie. Rabdare!”